E suficient să eclipsezi o carte cu note şi observaţii pentru a dobândi titlul de om de litere.
(Dunciada)
© CCC
Mai erau și nişte cărţi, rînduite frumos în fiece colț al mesei. Una din ele era o biblie mare, de familie, plină cu poze. Alta era Călătoria pelerinului [John Bunyan, Pilgrim’s Progress] , o carte despre unul care-și părăsise familia, naiba ştie de ce. Din cînd în cînd, citeam şi eu puţin din cartea asta. Era interesantă, dar cam greoaie. O altă carte era Ofranda prieteniei [Friendship’s Offering] cu multe lucruri frumoase şi poezele. Poezelele însă nu le citeam.
(Aventurile lui Huckleberry Finn)
Cartea a fost scrisă de domnul Mark Twain, iar cele istorisite într-însa sînt în mare parte adevărate. A mai pus şi de la el, pe ici pe colo – ia, o nimica toată – dar, îndeobşte, tot ce spune e adevărat. Cui nu i se întîmplă să mintă din cînd în cînd?
(Aventurile lui Huckleberry Finn)
Nu am înțeles nimic din ce era scris pe coperta din spate, așa că am citit cartea.
© CCC
Pentru a judeca literatura contemporană, singurul test este gustul personal. Dacă îţi place mult o carte nouă, trebuie să o numeşti literatură, chiar dacă nu găseşti nici un suflet care să fie de acord cu tine, şi dacă nu-ţi place o carte trebuie să declari că nu este literatură, chiar dacă un milion de voci ți-ar striga că te înşeli. Decizia finală va fi luată de Timp.
(Marşul literaturii: de la Confucius până în zilele noastre)
© CCC
Doar două tipuri de cărţi sunt de interes universal. Cele mai bune și cele mai proaste.
(Joseph Conrad)
© CCC
Deschide cartea la pagina 99 şi citeşte, şi calitatea întregii cărți ți se va dezvălui.
© CCC