Uneori îmi iau începutul unei povești dintr-o amintire, o anecdotă, dar asta se pierde și de obicei este de nerecunoscut în povestea finală.
© CCC
Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși,
Era o apă de cleștar și de stele –
Pești alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis,
Lunecau lângă genele mele.
(Începutul, 1956)
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri –
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi.
(Risipei se dedă florarul)
Dintr-o singură scânteie se înteţeşte focul.
(Dintr-o scânteie, un foc mare.)
A scintilla una augetur ignis.
Orice drum începe din altul şi peisajele îşi schimbă înfăţişarea.
(O călătorie urmează după alta și peisajele se schimbă unul după altul.)
Aliud ex alio iter suscipitur et spectacula spectaculis mutantur.
(Seneca)
E o nebunie să urăști toți trandafirii pentru ca un spin te-a înțepat, să abandonezi toate visurile pentru ca unul dintre ele nu s-a împlinit, să renunți la toate încercările pentru ca una a eșuat… E o nebunie să condamni toate prieteniile pentru că cineva te-a tradat, să nu mai crezi în dragoste doar pentru ca cineva a fost infidel, să renunți la toate ocaziile de a fi fericit doar pentru că ceva nu a mers în direcția cea bună. Va exista întotdeauna o altă ocazie, un alt prieten, o altă iubire, o forță nouă. Pentru fiecare sfârșit există întotdeauna un nou început.
(Micul Prinț)
© CCC Published on: Jul 19, 2014