Societatea trebuie, mai degrabă, să înceapă să ajute școala, în loc să îi ceară să o îndrepte.
(Zi după zi, februarie 2000)
© CCC
Nu mă îndoiesc că școala nu a dezvoltat în mine nimic altceva decât ceea ce era rău și a lăsat neatins ceea ce era bun.
© CCC
De durere de cap te poţi trata şi singur. De prostie, lipsă de educaţie şi incultură te vindeci prin şcoală.
Studiile scolare sunt unul dintre acele campuri ce ascund un margaritar pentru care merita sa iti vinzi toate bunurile, fara a-ti pastra nimic tie insuti, ca sa fii in stare sa-l cumperi.
Din momentul in care esti dat la scoala, esti pierdut; ai senzatia ca ti s-a pus un streang de gat. Painea isi pierde gustul, asa cum si-l pierde si viata. A obtine painea devine mai important decat a o manca. Totul e calculat si totul poarta un pret.
M-a întrebat cineva, dar de ce ne spuneți dvs. ciocoflenderi, ce înseamnă asta? Și atunci am spus: Aveam un profesor, Mărgineanu, la liceu și care, în momentul când citea catalogul la matematică – unde eram prostul liceului – se uita și spunea: “Să poftească la tablă ciocoflenderul…” Și, în clipa aia, toată clasa începea să râdă, că știa că “ciocoflenderul” sunt eu: “…ciocoflenderul Piersic Florin.”
Ceea ce este cel mai neglijat in scolile noastre este ceea ce avem cea mai mare nevoie in viata.
S-a terminat anul scolar demult. Odata cu el s-au sfarsit bucuriile si necazurile scolii. Clasa noastra nu mai exista. Fetele s-au risipit, profesorii tot asa. O mana de suflete, stranse pentru o clipa, si-a deschis pumnul si a scuturat pe vanturile deosebite ale vietii idealuri felurite. A fost o despartire banala, nimicuri aproape, neintelegand ce trista, ce plina de lacrimi grele e clipa cand un an scolar se sfarseste, cand o clasa care a existat, dispare.
(Însemnările mele)