Scrierea manuscrisă este un proiect spiritual, chiar dacă apare prin intermediul unui instrument material.
© CCC
Scrisul este dureros pentru că te confrunți constant cu tine însuți.
(Interviu în Le Figaro littéraire, 5 martie 2015)
© CCC
Mai întâi, scrii ca să te cunoşti, apoi, ca să te recunoşti și, în sfârșit, ca să te scuzi.
© CCC
Totul cade în uitare, scrisul salvează ceea ce nu vom mai revedea niciodată.
(Interviu cu titlul Annie Ernaux privește lumea, prezentat la postul de radio France Culture)
© CCC
Şi apropo, totul în viaţă poate fi scris dacă ai curajul să o faci şi imaginaţia de a improviza. Cel mai mare dușman al creativității este îndoiala de sine.
© CCC
Scriu în franceză pentru că mama mea, născută Mavrocordat, s-a căsătorit cu Lahovary, iar în urma pierderii unui copil și-a părăsit conacul din România, stabilindu-se la Paris, când aveam doar cinci ani. Așa se explică de ce limba în care îmi exprim gândurile este franceza. Sunt convinsă că asta nu poate aduce decât beneficii unui scriitor de origine română. Scriind într-o limbă universală, poți fi tradus și citit în întreaga lume, facilitând astfel cunoașterea spiritului autohton de către cei care nu îți cunosc limba. Și cred că toți aspirăm la universalitate…”
(„O oră cu Prințesa Martha Bibescu”, Ilustrațiunea română, 2 (An VIII): 15, 5 ianuarie 1936)
© CCC
Am scris pentru că era singurul mod de a vorbi în tăcere.
(Mic tratat despre Meduza)
© CCC