Trecutul și viitorul există doar în relație cu tine; amândoi sunt unul, doar tu ești cel care crede că sunt doi.
© CCC
Unele ființe, pe măsură ce trece timpul, devin din ce în ce mai libere: ele se înalță în loc să coboare. Ele emană o energie uimitoare. Ele sunt lumină pentru oricine le întâlnește. Aș vrea să știu ce au făcut cu umbrele trecutului lor. Cu regretele lor, cu lacrimile lor. Cum au reușit. Pentru că nu uităm nimic, o știu în seara asta. Nu uităm nimic. Chiar dacă ne-am străduit să facem contrariul: trecutul trăiește în noi. Masă informă ascunsă adânc în sine, pe care s-ar putea să o crezi adormită, dar care veghează…
Deci, ele, aceste ființe de lumină, cum fac?
© CCC
Cei care nu-și pot aminti trecutul sunt sortiți să îl repete.
(Viața rațiunii)
© CCC
Tot ce ți s-a întâmplat e o pagină care a fost întoarsă și s-a încheiat.
(Blocul Yakubian)
© CCC
Ieri e pălăria aceea decolorată
Pe care am purtat-o îndelung.
Ieri e o biată rochie
Care nu mai este la modă.
Ieri e cea mai frumoasă mănăstire,
Atât de goală acum
Și trandafirul melancolic
Din caietele fetelor.
Ieri e inima mea greșit dăruită.
Încă unul, încă un an!
Ieri nu mai e în seara asta decât o umbră
Lângă mine, în camera mea.
(Doamna cubistă, 1908-1910, sub pseudonimul Louise Lalanne)
© CCC
Ce aș schimba din trecutul meu?! Cred că l-aș schimba de tot! Aș schimba tot! În primul rând… mi-aș alege altă profesie. De fapt, intenția mea primă a fost spre medicină. Și am regretat totdeauna că nu am făcut medicina, fiindcă eu cred că aș fi fost de foarte mare folos. În primul rând pentru că îmi este foarte milă de tot ce este viață. Mie mi-e milă și să rup o floare. Pentru că știu că și ea suferă. Nu se poate, dacă sunt celule vii, să nu le doară. De asta v-am spus că, atunci când iți iei un animal în casă, îți iei durere.