Istoricii s-au deprins prea mult sa acorde o atentie exclusiva manifestarilor stralucite, zgomotoase si efemere ale activitatii omenesti, evenimentelor marete si oamenilor mari, in loc sa infatiseze miscarile mari si lente ale conditiilor economice si ale institutiilor sociale, care constituie partea cu adevarat interesanta si durabila a evolutiei umane, parte care, intr-o anumita masura, poate fi incadrata in legi, si pana la un anumit grad poate fi supusa unei analize precise. Intr-adevar, evenimentele si personalitatile importante sunt importante tocmai ca indici si simboluri ale diferitelor momente ale evolutiei mentionate.
Cine a pierdut increderea nu mai are ce pierde.
Fidem qui perdidit nihil ultra perdere potest.
(Syrus, Sententiae)
Onoarea creste mai repede, dar vine mai incet.
Facilius crescit dignitas quam incepit.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Am preferat sa pierd un prieten decat cuvantul dat.
Potius amicum, quam dictum perdidi.
(Quintilianus, De Institutione Oratorio)
Cine ar fi cunoscut pe Hector, daca Troia n-ar fi fost nefericita?
Hectora quis nosset, si felix Troia fuisset?
(Ovidius, Tristia)