Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "iarna"

Iarna desenează ceea ce pictează vara.

© CCC

Nici o iarnă nu durează o veșnicie; nici unei primăveri nu îi trece rândul.

© CCC

Se spune că iarna este anotimpul bun pentru cei bogați; dar pentru cei săraci nu este la fel. De altfel, nu există anotimp bun pentru ei.

(Jacquou Rebelul)

© CCC

Iarna nu este un anotimp, ci o ocupație.

© CCC

Te uită cum ninge decembre…

Spre geamuri, iubito, priveşte —

Mai spune s-aducă jăratec

Şi focul s-aud cum trosneşte.

 

Şi mână fotoliul spre sobă,

La horn să ascult vijelia,

Sau zilele mele — totuna —

Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

 

Mai spune s-aducă şi ceaiul,

Şi vino şi tu mai aproape, —

Citeşte-mi ceva de la poluri,

Şi ningă… zăpada ne-ngroape.

 

Ce cald e aicea la tine,

Şi toate din casă mi-s sfinte, —

Te uită cum ninge decembre…

Nu râde… citeşte nainte.

 

E ziuă şi ce întuneric…

Mai spune s-aducă şi lampa —

Te uită, zăpada-i cât gardul,

Şi-a prins promoroacă şi clampa.

 

Eu nu mă mai duc azi acasă…

Potop e-napoi şi nainte,

Te uită cum ninge decembre…

Nu râde… citeşte nainte.

(Decembre)

Decembre – Nicu Alifantis

Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.

Pe mesteacăn, iată,

Sub fereastra mea

Cade argintată,

Mantie de nea.

 

De pe ramuri grele

Cu omăt pufos,

Tivuri cu dantele

Ciucuri albi au scos.

 

Blând pe promoroacă

Tihna stele-a nins,

Şi-n mesteacăn joacă

Aurul aprins.

 

Zările coboară,

Împrejur cuminţi

Şi pe ramuri iară,

Risipesc arginţi.

(Mesteacănul)

Luna se strecoară-alene
Printre ceţi, cernînd scântei,
Şi pe Tristele poeme,
Varsă trist lumina ei.

Pe întinsul drum iernatic,
Troica lunecă în zbor,
Clopoţelul singuratic
Clinchetă chinuitor.

Surugiul pune-n cîntec
Ceva scump, natal şi sfânt:
Cînd al doilea descîntec,
Cînd al inimii avînt…

Nici lumini nu sînt, nici sate,
Frig, pustiu, zăpezi… Şi doar
Stîlpii verstelor vîrstate,
Dinaintea mea răsar…

Mi-i urît… Dar mîine, Nina
Va zîmbi în faţa mea,
Focu-şi va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.

Minutarul, făr-odihnă,
Drumul său şi-l va urma,
Pe noi singuri stînd în tihnă
Miezul nopţii ne-o lăsa.

Surugiul, cum i-e felul,
Moţăie. Sînt trist, mi-e dor…
Luna-n ceaţă; clopoţelul
Clinchetă chinuitor…

(Drum de iarnă)

(traducere de George Lesnea)

Ninge; Zeus de sus din ceruri
Ne trimite iarna grea.
Apele sunt îngheţate
Toate sloi.
Sclav, fă foc şi alungă frigul,
Dă vin dulce din belşug,
Şi-mi aşterne un pat de perne
Moi de puf.
Nu te lăsa pradă grijii,
La ce bun să te mâhneşti…

(Cântec de banchet)

(traducere de Ştefan Bezdechi)

Adevărata prietenie nu îngheață în timpul iernii.

Proverb german

© CCC

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.