Când mă întâlneam cu prieteni de-o vârstă cu mine, voiam să-i învăţ să se joace «de-a cenaclul»
(Unde scurte. Jurnal indirect)
Din copilărie, duminicile mele însemnau acest Cenaclu în care pătrundeam, mai întâi neautorizată şi cu paşi timizi, căutându-mi paradoxal, dar nu totdeauna fără succes, camarazi de joc printre toţi acei oameni care, la rândul lor, mi se păreau că se joacă de-a ceva la care mi-ar fi plăcut şi mie să particip, dar nimeni nu-mi explica regulile.
(Jurnal esențial)
Nu știm care sunt regulile jocului; tot ce ne este permis să facem este să urmărim jocul. Desigur, dacă ne uităm suficient de mult, s-ar putea să ajungem în cele din urmă la câteva dintre reguli. Regulile jocului sunt ceea ce înțelegem prin fizica fundamentală.
© CCC
Există o boală a computerului despre care știe oricine lucrează cu calculatorul. Este o boală foarte gravă și interferează complet cu munca. Problema cu computerele este că te „joci” cu ele!
© CCC
Mă întreb dacă nu sunt pe punctul de a mă juca cu cuvintele. Și dacă cuvintele au fost făcute pentru asta?
(Constructorii imperiului)
© CCC