Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "Johann W. Goethe"

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută?

Te-ai dus fără păreri de rău?

În încăperea-acum tăcută

Aud într-una râsul tău.

 

Cum călătorul, dimineața,

Scrutează-al spațiului mister,

Dar zarea i-o ascunde ceața,

Iar ciocârlia cântă-n cer:

 

Astfel privirea mea străbate

Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi,

Iar cântecele mele toate

Te cheamă jalnic înapoi!

(Celei de departe)

Traducere de N. Porsenna

Îmi iau adio din privire,

Căci gura nu-l poate rosti,

Prin locurile de iubire

Mă-ntorc să le găsesc pustii.

 

Ce tristă e făgăduința

Chiar credincioasei amintiri!

Ți-i rece mâna, iar ființa

Încremenită-n reci simțiri.

 

Barem o cladă sărutare

Atâta m-ar fi fermecat,

Precum ne bucură o floare

Culeasă-n Martele-nnorat.

 

Dar, vai, vreo orhidee rară

Să ți-o culeg eu nu mai știu;

Când pentru tine-i primăvară,

La mine-i toamnă, și-i târziu.

(Despărțire)

Traducere de N. Porsenna

N-are culoare şi chip nici floarea de viţă-de-vie,

Dar cînd ciorchinele-i copt, farmecă oameni şi zei.

(Elegii romane)

(Traducere Teodor Boşca)

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare,

şi portocale ard prin verzi frunzare?

Din cerul clar adie vîntu-n pace,

şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace.

O ştii cu-adevărat?

Spre ea, spre ea,

O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!

 

Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane;

sclipesc odăi şi strălucesc saloane,

şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine:

Copilă tristă, ce-au făcut cu tine?

O ştii cu-adevărat?

Spre ea, spre ea,

O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!

 

Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum?

Prin negură catîru-şi cată drum.

În peşteri e sămînţă de balauri.

Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri.

O ştii cu-adevărat?

Spre ea, spre ea

Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea!

(Mignon)

(Traducere Teodor Boşca)

Doar cine-a plîns de dor,

durerea-mi ştie!

Stingheră, fără zbor

spre bucurie,

un loc mereu măsor

de pe tărie.

Ah! blîndul meu amor

e-n pribegie.

Ca beată sînt, şi mor

arzînd de vie.

Doar cine-a plîns de dor,

durerea-mi ştie!

(Doar cine-a plîns de dor)

(Traducere Teodor Boşca)

Ce viu e-al firii

Chip luminos!

Ce mândru soare,

Ce plai voios!

E-n floare-acum

Orice vlăstar,

Şi glasuri mii

Pe crengi răsar.

De-avânt şi cânt

Tot omu-i plin.

O, câmp, o, cer!

O, râs senin!

O, tu, iubire,

Dalbă splendoare,

Ca-n zori un abur

Pe munţi în zare!

Tu-nfiorezi

Proaspăta glie

Şi-al firii imbold,

Iar lumea re-nvie.

O, dulce fată,

Ce dragă-mi eşti!

Ce calzi ţi-s ochii!

Cât mă iubeşti!

Precum ciocîrliei

Cântare şi-azur,

Iar florii o boltă

Cu aerul pur,

Aşa-mi eşti tu dragă,

Şi-o flacără sunt!

Tu, ce duh tânăr,

Extaz şi avânt

Spre vers şi dansuri

Îmi dăruieşti,

Fii pururi ferice,

Precum mă iubeşti!

(Cântec de mai)

(Traducere Teodor Boşca)

O culegere de anecdote şi maxime este cea mai preţioasă comoară pentru omul de lume, dacă ştie să presare la locul potrivit pe cele dintâi, iar pe celelalte să şi le amintească în cazuri adecvate.

Totul serbează

Și cântă împrejur:

Valea-nflorită,

Aprinsul azur!

 

Și tremură orice

Frunza pe ram!

Stăpân pe huceaguri

E-al păsării neam!

 

Dorul din piept

Nu-l stăvilești!

Să vezi! Să auzi!

Acum să trăiești!

 

Iubire! viața

Îți este dragă;

Tu ai creat

Lumea întreagă!

 

Tu dărui – frunza

Bătrânului nuc;

Lanului – aur,

Ramului – suc.

 

Vino la mine

Chip îngeresc!

O, cum mă iubești!

Cum te iubesc!

 

Când lăcrămioara

Răsare-n desis,

Și pasărea – cerul

Îl ia pieptiș!

 

Doar dragostea ta

Îmi trebuie mie,

Ea-mi dăruie viață

Și bucurie!

 

Există în toate

Un dor de-a trăi –

Fi-vei ferice

De mă vei iubi!

(Cântec de mai)

(trad. Nicolae Dabija)

A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă.

(Faust)

Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot.

(Faust, I, Noaptea)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.