În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.
Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire.
Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate.
Ne pomenim prea goi într-un târziu
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă,
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai știm că dragostea există.
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.
(În fiecare zi)
Alungați ignoranța și barbaria, veți elimina superstițiile și încrederea prostească a poporului, atât de fructuoasă pentru cârmuitorii lui, care abuzează de câștigul lor pentru a se lăsa pradă lenei și dezmățului…
(Dicționar istoric și critic)
Mediocritatea spiritului si lenea fac mai multi filozofi decat izbuteste meditatia.
El spune nu cu capul,
Dar spune da cu inima.
Senin și zâmbitor,
“Da”, zice la ce-i place
Și “nu” la profesor.
Acum e în picioare.
E întrebat.
Și toate problemele sunt puse.
Deodată, izbucnește în hohote de râs
Și sterge tot,
Cifre și cuvinte,
Date și nume,
Fraze și capcane
Și-n ciuda profesorului care-l amenință și-i spune
Că-l dă afară și că-l bate,
Sub huiduielile copiilor-minune,
Cu un mănunchi de crete colorate,
Pe tabla neagră a nenorocirii,
El desenează chipul fericirii.
(Leneșul clasei)
Le Cancre
Il dit non avec la tête
Mais il dit oui avec le coeur
Il dit oui à ce qu’il aime
Il dit non au professeur
Il est debout
On le questionne
Et tous les problèmes sont posés
Soudain le fou rire le prend
Et il efface tout
Les chiffres et les mots
Les dates et les noms
Les phrases et les pièges
Et malgré les menaces du maître
Sous les huées des enfants prodiges
Avec des craies de toutes les couleurs
Sur le tableau noir du malheur
Il dessine le visage du bonheur
Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: nerabdarea si lenea.
Intotdeauna voi alege o persoana lenesa pentru a realiza o lucrare dificila. Pentru ca ea va gasi o modalitate simpla de a o realiza.
© CCC
Lenevia este mama filosofiei. (Leviatan)
Thomas Hobbes
Se face referire aici la ceea ce gânditorii antici numeau “otium”, adica timpul liber sau odihna filosofica (otium filosoficum). Activitatea filosofică este o activitate cu normă întreagă, incompatibila cu alte activități. Aceasta presupune activitatea unui spirit liber și, de asemenea, eliberat de activitatile fizice. Astfel, filosofia nu există decat în societatile in care functioneaza diviziunea muncii și, acolo unde există filosofi, altii lucreaza pentru a le permite sa supraviețuiasca.
Otium: termen latin abstract, avand o varietate de sensuri, inclusiv acela de timp liber în care o persoană se poate bucura prin intermediul alimentatiei, jocului, odihnei, contemplarii și eforturilor academice. Alteori, se referă la timpul pensionarii unei persoane după exercitarea serviciului in sectorul public sau privat, opus “vieții publice active”. Otium poate avea si sensul de timp liber temporar, sporadic. Acesta poate avea implicații intelectuale, virtuoase sau imorale. Inițial, se referea la retragerea din activitatea cotidiana de comert (negotium) sau afaceri, in vederea angajarii în activități care erau considerate a fi de valoare artistica sau informative (adică discutii, scris, filosofie). Avea un sens special in cazul oamenilor de afaceri, diplomaților, filosofilor și poeților.
Otium elegans: in latina, odihnă rafinată. Prin aceasta expresie se desemnau preocupările spirituale și, în genere, activitatea intelectuală, deoarece anticii își dedicau timpul liber studiului.
Femeile se lecuiesc de lene prin vanitate sau prin dragoste. La femeile pline de vioiciune, lenea este, dimpotriva o vestitoare a dragostei.
(Caracterele – Despre femei)