Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "mare"

Cei care trăiesc lângă mare cu greu își pot forma un singur gând din care marea să nu facă parte.

© CCC

…marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui Ovidiu, iar la câțiva pași, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să încânte, să neliniștească, să tulbure, să șlefuiască sufletul unui copil.

M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. Pânza de păianjen – în mare măsură autobiografică – e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta și le strângea. Tare aș fi vrut să mă joc cu ele, dar n-aveam voie decât să le mângâi sub privirea lui aspră.

Soarele-i sub mare, zori misterioși,

Luminează pădurea de corali abisinieni

Ce leagănă, în adâncul apelor sale calde,

Fiara înflorită și flora însuflețită.

 

Și tot ce sarea sau iodul colorează,

Mușchi, alge păroase, anemone, arici de mare,

Acoperă cu violet închis, în desene somptuoase,

Fundalul vermiculat al palidului madrepor.

 

Din carapacea lui splendid smălțuită,

Un pește mare planează printre ramuri;

În umbra transparentă, nepăsător plutește;

 

Și, deodată, cu o lovitură a aripioarei sale-nflăcărate,

Face să străbată, prin cristalul sumbru, nemișcat și albastru,

O undă tremurândă de aur, sidef și smarald.

(Reciful de corali, volumul Trofeele)

© CCC

Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.

Durerea e un val, bucuria – marea…

(Gânduri albe)

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.

Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire.

Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate.

Ne pomenim prea goi într-un târziu
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă,
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai știm că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.

(În fiecare zi)

Îmi place verbul a simți: a simți zgomotul valurilor mării, a simți un miros, a simți sunetul ploii care te stropește pe față, a simți pixul cum așterne gândul pe o foaie goală, a simți mirosul ființei iubite, a-i simți vocea și privirea. A simți e un verb emotiv, care te unește cu cine te simte.

La jumătatea nopţii

Vom desena cu fluturi

Oglinzi tremurătoare

De spaţiu efemer

Şi adunînd lumina

Sub sfoara unei ciuturi

Ne vom topi de sete

Alunecînd spre cer

 

În carnea ta luceferi

Vor înflori femeie

Rememorînd căldura

Unui sărut răpus

Şi prin adînca rouă

A mărilor lactee

Rănindu-mă cu flăcări

Te voi veghea supus.

(Înalta fidelitate)

Privighetoare-a nopţii, ce aştri făcuţi plângeri
ce flori făcute-acorduri, în inima ta cântă?
Tu, pasăre-a plăcerii, din ce grădini cu îngeri
sorbi apa cea curată ce-ţi moaie guşa sfântă?

Ca vocea ta să fie-n triumf stăpână peste
noaptea de mai, ce muzici se despletesc în spaţii
naintea ta, din pieptul tău mic suind pe creste,
imense ca o mare şi-un cer de incarnaţii?

Oare atlazul lunii ţi-astupă fina urnă
cu giuvaiere-azure, frumoase şi fidele?
Un zeu îţi cântă-n suflet? Din ce adânc nocturnă
eternitate ciocul tău ciuguleşte stele?

(O privighetoare)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.