E bine să poți identifica un film după tema muzicală. Cred că avem destul de multe filme care sunt recunoscute după muzica lor.
© CCC
Sunetul acestui acordeon electronic mi-a deschis noi orizonturi, mi-a dat idei noi.
© CCC
Întotdeauna am fost ataşat de scrierea melodiilor şi cred că atunci când ai găsit o melodie care rezistă, poţi să o schimbi în alte direcţii, să o adaptezi la muzică clasică sau jazz… O fac adesea.
© CCC
Eram pasionat de jazz. Nu de jazz tradițional, ci mai ales de cel în genul lui Charlie Parker, Dizzie Gillespie, Miles Davis… Jazz melodic, cu o mulțime de fraze muzicale frumoase.
© CCC
Cred că trebuie să memorezi primele note ale unei compoziţii. După aceea, desigur, trebuie să mergi mai adânc, să încerci să te reînnoiești, să nu iei lucrurile ușor și să nu cazi în capcana de a te autoplagia…
© CCC
Chiar îmi place latura intimă a cântăreţilor. Cu Piaf, era o putere a vocii care ieşea din comun. Piaf era unică. Dar ceea ce îmi place mai presus de toate este personalitatea timbrului vocii. Dacă auzi trei note de la Jacqueline Dulac, ştii că e ea şi nimeni altcineva! La fel şi la Marie Laforêt, Françoise Hardy sau Nicole Croisille. Sunt multe voci frumoase în cântec, cu registre fabuloase, dar sunt prea impersonale, nu știi întotdeauna cine cântă…
© CCC
Întotdeauna cer scenariul mai întâi. Am nevoie de el pentru a asimila povestea. De acolo încep să mă gândesc.
© CCC
În primul rând, nu voiam să merg în Statele Unite. Am cerut să mi se arate filmul în Franța, nici măcar la Paris, ci pe Coasta de Azur, pentru că era perioada mea de concediu și voiam să-l petrec cu copiii mei… Probabil că și-au spus: “tipul ăsta este complet nebun!”
© CCC