Ca-n basme-i a cuvantului putere;
El lumi aievea face din pareri,
si chip etern din umbra care piere,
si iarasi azi din ziua cea de ieri.
Aprinde-n inimi ura sau iubire,
de moarte, de viata-i datator,
si neamuri poate-mpinge la pieire,
cum poate-aduce mantuirea lor.
Dupa cum omul, in desavarsirea lui, devine fiinta cea mai nobila, tot astfel, smulsa de sub puterea legilor si a drepturilor, se transforma in cea mai ticaloasa.
Tot omul uita. Aici e poate si singurul secret al puterii noastre, al inversunarii de a trai. Omul uita un adevar, il cauta din nou…il descopera. Nenorocirea si durerea ne invata sensul vietii; dar ar fi teribil ca invatatura aceasta sa ramana vesnic prezenta aici, sa ne paralizeze…O uitam ca sa avem voluptatea de a mai cauta si a o mai gasi inca o data. Aceasta este de fapt toata povestea omenirii.
Se pare ca invidiem, mai mult decat pe altii, pe acei ce se inalta prin propria putere a aripilor lor si se desprind de cusca in care ceilalti raman inchisi.
Nu adevarul in a carui posesie se afla sau isi inchipuie ca se afla, ci osteneala sincera pe care si-a dat-o ca sa-l dobandeasca face valoarea omului, fiindca nu prin posesie, ci prin cercetare ii sporesc puterile . . . Posesia te face linistit, lenes, trufas.
Mai bine este ca, intemeiat pe adevar, sa invingi o parere, decat neintemeiat pe o parere sa te invinga adevarul… Cand cauti adevarul, se poate sa invingi toate cate ti se pun in cale; dar cand l-ai gasit, nimeni nu te mai poate invinge…adevarul triumfa prin puterea lui interna; puterea, prin aparenta ei externa.
Un barbat e cu adevarat tare numai atunci cand isi marturiseste slabiciunea.
(Pielea de sagri)
Egoistul imparte cu altii numai grijile si supararile lui. Nu exista nimic egoist in viata mea; trebuie sa-mi raportez gandurile, eforturile, toate sentimentele, la o fiinta in afara mea, altfel n-au nici o putere.