Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "soare"

La ora 18, soarele îi face ierbii radioscopie. Apoi cerul adună în poală licurici.

Cel ce iubește femeia este vărul soarelui.

Proverb turcesc

© CCC

Evoluția lumii poate fi comparată cu un spectacol de artificii care tocmai s-a încheiat: câteva dâre roșii, cenuşă și fum. Stând pe cenuşa bine răcită, vedem estomparea lentă a soarelui şi încercăm să ne amintim strălucirea dispărută a originii lumilor.

© CCC

Ești tânăr să vorbești despre moarte, spuse împăratul, uitându-se la bufon. Învață mai degrabă să trăiești, să te bucuri de darurile oferite de un zeu atât de risipitor și necunoscut: căldura soarelui, răcoarea mării la amiază, mirosul pădurii seara, caii galopând peste câmpie. Ești bogat pentru că ești în viață. Chiar și nefericirea este încă viață. Învață să iubești și să te bucuri și, de asemenea, învață să suferi. Și, când va veni timpul, vei învăța să mori.

(Gloria imperiului: un roman, o istorie)

© CCC

Am fost ca nerodul din poveste

Ce căra Soarele cu oborocul

În casa-i fără uşi, fără ferestre…

Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul.

Ieşeam cu ciubărele minţii goale, afară,

În lumină şi pară,

Şi când mi se părea că sunt pline,

Intram, răstrurnându-le-n mine.

Aşa ani de-a rândul

M-am canonit să car lumina cu gândul…

Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate

Izvorul luminii adevărate:

El a luat în mâini securea durerii

Şi a izbit năpraznic, fără milă, pereţii.

Au curs cărămizi şi noroi puzderii,

S-a zguduit din temelii clădirea vieţii,

Au curs lacrimi multe şi suspine,

Dar prin spărtura făcută-n mine,

Ca printr-un ochi de geam în zidul greu,

Soarele a năvălit înlăuntrul meu.

Şi cu el deodată,

Lumea toată…

Îngerul luminător a zburat aiurea,

Lăsându-şi înfiptă securea;

Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină

De soare, de slavă şi de lumină.

(Luminătorul)

Flacăra acestei inimi, soarele acestor ochi,

Viața vieții mele, sufletul sufletului meu,

află că doar o rază de pe chipul tău

poate sparge marmura și arde diamantele.

(Adonis)

© CCC

Frumoasă ești, pădurea mea,

Când umbra-i încă rară

Și printre crengi adie-abia

Un vânt de primăvară…

 

Când de sub frunze moarte ies

În umbră viorele,

Iar eu străbat huceagul des

Cu gândurile mele…

 

Când strălucesc sub rouă grea

Cărări de soare pline,

Frumoasă ești, pădurea mea.

Și singură ca mine…

(Cântec)

Nici marea nu are țară și este a tuturor celor care o ascultă, aici și acolo unde soarele se naște și moare.

(Familia Malavoglia)

© CCC

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.

Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere
Şi şchiopului îi eşti picior
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua
Când eşti ca ploaia aşteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale
Va fi ca drumul cel uşor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-mbogăţire
Mulţimi în veac te vor cinsti
Şi cine-ar şti în veşnicie
Pe cât întins vei străluci!

Când Dumnezeu vorbește prin soare, prin ploaie, prin cutremure, prin pâine, prin Evanghelie, prin pace – e semn de dragoste din partea Lui.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.