Tai Chou-Louen

Tai Chou-Louen sau Tai Chou-louen, 942-981, poet chinez ce aparține Școlii Tch’an. A trăit 39 de ani.

“Gândirea poetică permite accesul pe ușa învățăturii Tch’an.” (Tai Chou-louen)

Tch’an (Chan sau Shan) este învățătura care s-a dezvoltat în China începând cu secolul VI e.n. Din această tradiție s-a născut doctrina japoneză Zen.

***

Chán, tradus uneori ca „meditație tăcută”, o transcriere în chineza clasică a a cuvântului sanscrit dhyāna (însemnând „meditație” sau „stare meditativă”), este o formă de budism Mahāyāna, născută în China în secolul al V-lea, care insistă în mod deosebit asupra accesului la experiența directă a Trezirii prin cea mai eficientă și simplă metodă posibilă. Ca și în cazul tuturor școlilor budiste chineze, se poate observa o influență taoistă (prin idealul de viață autonom, în armonie cu natura) în doctrina sa.

Școală chineză a budismului Mahāyāna, s-a dezvoltat în China începând cu secolul al VI-lea e.n., devenind deosebit de popular în timpul dinastiei Tang și Song.

Chan este tradiția originară a budismului zen. Budismul Chan s-a răspândit din China la sud până în Vietnam, ca Thiền, și la nord până în Coreea, ca Seon și, în secolul al XIII-lea, la est, până în Japonia ca Zen-ul japonez.

În numeroasele sale forme, a devenit începând din secolul al IX-lea una dintre cele două mari categorii ale budismului chinez cu școala Pământului pur (jingtu), desemnând în universul occidental Beatitudine, Binecuvântare, iar în chineza tradițională Lumina-infinită, Viața-infinită. Pământul pur este numele simplificat pentru școala Pământului Pur, o secțiune foarte importantă a budismului Mahāyāna.

Budismul școlii Pământului pur se bazează în esență pe credință, devotament și practica recitării numelui lui Amitabha Buddha (nianfo), cu scopul de a obține acces, după această viață, pe pământul / în țara lui Buddha (buddhakshetra) din Amitabha, unde lumina, longevitatea și fericirea sunt toate infinite. Renașterea în lumea Buddha este calea spre iluminare.