Tippi Hedren

Tippi Hedren, Nathalie Kay Hedren, 19 ian. 1930, născută în New Ulm, Minnesota, S.U.A., actriță de film americană, de origine scandinavă, care a devenit o blondă uluitoare și o femeie echilibrată. Pe când era încă adolescentă, și-a găsit drumul spre New York City, unde a lucrat ca model în industria modei. Este cunoscută mai ales pentru rolul din filmul lui Alfred Hitchcock din 1963, Păsările (The Birds) și pentru activitatea ei de susținere a felinelor mari.

Hedren era cea mai mică dintre cele două fiice ale lui Bernard Hedren și ale Dorotheei Eckhardt Hedren. Deși numele ei oficial este Nathalie Kay Hedren, tatăl ei îi spunea Tippi, despre care ea a spus că provine de la cuvântul suedez tupsa care înseamnă „fetiță” sau „iubită mică”.

Tippi Hedren și-a petrecut copilăria în Lafayette, Minnesota. Tatăl său, Bernard Carl Hedren (1893-1979), de origine suedeză, era proprietar de magazin, iar mama sa, Dorothea Henrietta (născută Eckhardt) (1899-1994), era profesoară fiind de origine germano-norvegiană. Părinții ei i-au oferit o educație luterană care îi va servi pe tot parcursul vieții.

În adolescență, Tippi Hedren își dorea să devină patinatoare artistică. Numai că, părinții ei nu aveau suficienți bani pentru a-i plăti lecțiile, așa că și-a urmărit prietenii exersând cu profesorii lor și apoi s-a antrenat pe lacurile din Minneapolis. Cu toate acestea, a căzut și s-a rănit fiind nevoită să se oprească după două operații la picior.

La 14 ani, pe când se pregătea să se întoarcă acasă după o zi de școală, o femeie a abordat-o și i-a cerut să devină model pentru magazinul ei universal, Donaldson’s. Părinții ei au acceptat și Hedren s-a gândit serios să-și înceapă un viitor în lumea modei. Pentru aceasta s-a mutat în California și apoi la New York unde Eileen Ford, fondatoarea agenției care îi poartă numele, a angajat-o ca model pentru un salariu de 35 de dolari pe oră. Hedren s-a bucurat de succes imediat și a devenit adesea subiectul copertelor mai multor reviste precum Cosmopolitan, Seventeen, Life și Collier’s Weekly.

În 1952 s-a căsătorit cu fostul actor devenit director de publicitate Peter Griffith. Cuplul a avut un copil, viitoarea vedetă de cinema Melanie Griffith, în 1957, și au divorțat în 1961, când copilul avea patru ani. Mama și fiica s-au mutat apoi la Los Angeles.

A fost descoperită într-o reclamă de Alfred Hitchcock care a regăsit în ea părul blond și eleganța actriței pe care o admira, Grace Kelly (care între timp devenise prințesă de Monaco), începând o carieră exclusivă cu regizorul american. În 1961, regizorul Alfred Hitchcock a văzut-o pe Hedren într-o reclamă TV pentru o băutură dietetică. A fost chemată și a pus-o imediat să semneze un contract pe șapte ani, oferindu-i rolul principal în filmul de groază The Birds din 1963, în care atacatorii cu pene asediau locuitorii din Boga Bay, un mic oraș din California. Hedren juca rolul unei tinere mondene, Melanie Daniels, o invitată în oraș. Filmul, care a avut încasări de peste 11 milioane de dolari, a propulsat-o pe Hedren pe drumul spre celebritate, iar ea și Hitchcock au participat împreună la festivalul de film de la Cannes din 1963. Interpretarea rolului Melanie Daniels din „The Birds” a propulsat-o în top, oferindu-i Globul de Aur pentru cea mai promițătoare actriță în 1964.

În același an a jucat în filmul Marnie (1964), al doilea și ultimul ei thriller cu Hitchcock, în care o interpretează pe soția cleptomană a lui Sean Connery. În acest moment, frumusețea blondă a lui Tippi Hedren nu îl lăsa indiferent pe Alfred Hitchcock, care a decis să se răzbune (Răzbunarea e dulce și nu îngrașă, va afirma Hitchcock) și să facă totul pentru a-i distruge viitorul cinematografic, atunci când aceasta a refuzat să cedeze avansurilor sale. Relația ei cu Hitchcock era nesănătoasă și nesigură: regizorul a hărțuit-o ​​cu atenție nedorită și avansuri în mai multe ocazii. Hitchcock a ținut-o sub contract și a plătit-o cu 600 de dolari pe săptămână, dar i-a interzis să lucreze pentru alți regizori, iar ea l-a învinuit pentru încetinirea carierei ei.

În anul următor, Hedren s-a căsătorit cu agentul ei, Noel Marshall. După ce l-a părăsit pe Hitchcock, următorul ei film a fost producția nereușită a lui Charlie Chaplin, The Countess from Hong Kong (Contesa din Hong Kong, 1967). O lovitură dură pentru actrița care nu reușea să-și relanseze cariera în ciuda rolului alături de actori de talia lui Marlon Brando și Sophia Loren.

În anii care au urmat acestui film, actrița a jucat doar pentru televiziune și a apărut în roluri secundare în cinema.

În paralel cu activitatea artistică, Tippi Hedren s-a dedicat cu pasiune în proiectul său de suflet Shambala, asociația pentru protecția felinelor pe care a creat-o în 1983. Hedren a fost mult timp implicată în eforturile de susținere și ajutor umanitar. În 1975, în timp ce lucra în California cu refugiații din războiul din Vietnam, Hedren a văzut că femeile erau fascinate de unghiile ei. Interesul lor a surprins-o și i-a venit ideea că acest lucru  ar putea fi o oportunitate pentru femei de a învăța o abilitate comercială, așa că și-a rugat manichiuristul să le învețe îngrijirea profesională a unghiilor. Primul grup de femei a trecut testul în cosmetică și s-au ținut mai multe cursuri. Impactul acțiunilor lui Hedren a fost de durată: 40 de ani mai târziu, americanii vietnamezi reprezentau 80% din totalul manichiuriștilor din California.

În plus, Hedren a simțit o legătură profundă cu fauna sălbatică, declanșată în timpul filmărilor pentru Satan’s Harvest (Recolta lui Satan, 1970) în Mozambic, Africa. În 1972, a început să salveze feline mari de la grădini zoologice, circuri și alte întreprinderi adesea de exploatare a animalelor și, în cele din urmă, le-a mutat într-o proprietate numită Shambala Preserve, lângă Acton, California. Ea însăși s-a mutat în acel refugiu în 1976.

Rezervația a fost decorul filmului lui Hedren din 1981, Roar (Răget), despre o familie care trăia în Africa și a cărei casă și teren au fost invadate de feline sălbatice. Filmul a durat câțiva ani, iar distribuția a inclus mai mult de o sută de feline mari neîmblânzite și nedresate, precum și diverse alte animale. Melanie Griffith i s-a alăturat în filmul care a fost regizat de Marshall. Pentru că nici un actor nu și-a dorit rolul principal, Marshall l-a jucat el însuși. Deși nici un animal nu a fost rănit în timpul realizării filmului, rănile oamenilor au fost frecvente: actorii au fost tratați pentru mutilări, cangrenă și sepsie (infecție). Melanie Griffith a avut nevoie de reconstrucție facială. Hedren a suferit o fractură la picior și a avut nevoie de grefe de piele după o accidentare cu un elefant, apoi a primit o mușcătură la cap de la un leu, ai cărui colți i-au zgâriat craniul. În ciuda riscurilor și a factorului de șoc al lucrului cu astfel de animale, filmul a fost un eșec, încasând doar 2 milioane de dolari la un buget investit de 17 milioane de dolari.

Hedren și Marshall au divorțat un an mai târziu, dar ea a rămas dedicată cauzei felinelor mari. În 1983, a fondat Fundația Roar, o organizație filantropică dedicată finanțării nevoilor animalelor de la Shambala.

Hedren a continuat să sprijine și alte cauze umanitare, inclusiv ajutoare pentru victimele cutremurelor, foametei și războiului.

Un nou interes amoros a intrat în viața ei: după ce s-au încheiat filmările pentru Foxfire Light (1983), l-a cunoscut pe omul de afaceri Luis Barrenechea, iar cei doi s-au căsătorit în 1985.

A jucat alături de fiica ei Melanie Griffith, o altă blondă legendară în cinematografia americană, în filmul Pacific Heights (cartier din nordul orașului San Francisco, în California), în 1990 și, de asemenea, a avut un rol recurent în telenovela The Bold and the Beautiful (traducere în română, Dragoste și putere) la începutul anilor 1990.

Căsnicia de 10 ani a lui Hedren cu Barrenechea s-a încheiat în 1995. Mai târziu a avut o relație cu Martin Dinnes, un medic veterinar. S-au logodit în 2002, dar s-au despărțit după șase ani de conviețuire.

Printre proiectele lui Hedren din anii 2000 se numără filmele I ♥ Huckabees (Iubesc familia Huckabee, 2004) și The Last Confederate: The Story of Robert Adams (Ultimul confederat: Povestea lui Robert Adams, 2005). A jucat alături de Dustin Hoffman și Jude Law în filmul cu o distribuție impresionantă, I ♥ Huckabees din 2004. În această perioadă, a apărut și la televiziune în emisiuni precum The 4400 și CSI: Crime Scene Investigation, și a avut un rol recurent în filmul Fashion House (Casa de modă).

Premiile ei se întind pe zeci de ani, începând cu un Glob de Aur pentru noua vedetă a anului 1964 pentru interpretarea ei din The Birds, iar contribuțiile sale în cinema au fost recunoscute în întreaga lume. A primit o stea pe Hollywood Walk of Fame în 2003.

Hedren încă mai păstrează feline mari, salvate, la Shambala și contribuie la o serie de organizații caritabile care ajută leii, tigrii și alte animale sălbatice. A fost, de asemenea, o forță motrice din spatele Big Cat Public Safety Act (Legea privind siguranța publică a felinelor mari), care a fost semnat ca lege federală în SUA în 2022, după ce a pledat pentru o astfel de legislație timp de decenii. Legea a impus reglementări mai stricte pentru proprietarii de feline mari.

Pentru public, Tippi Hedren rămâne, însă, pentru totdeauna, una dintre cele mai emblematice eroine hitchcockiene.