E-atâta frig în mine, încât îmi zic,
ca o livadă toamna: «Oare n-am visat
c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic
din toate-acestea nu s-a întâmplat?»
Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu
de ramuri frânte, frunze putrede şi spini,
sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu,
ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.
Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare,
şi-a scuturat petalele pe jos,
şi dorul, fructul ei cel veninos,
se coace-acuma liniştit la soare.
(Toamna)
E dificil sa urasti fara a cadea in ridicol sau trivial. Abtine-te, deci.
Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile: foșnetul grăbit al frunzelor uscate, suflate de-a lungul străzii sau al drumului de rafalele de vânt, şi gălăgia unui stol de gâşte călătoare. Ambele sunt avertismente despre zilele reci care urmează, focul de aprins în șemineu şi vremea pardesiului.
© CCC
Nici frumusețea primăverii și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz.
Cer de culoarea menuetelor lui Mozart.
In unele priviri sunt mai multe plecari decat pe cheiul unui port.
Septembrie: era cel mai frumos dintre cuvinte, pe care îl simțise mereu evocând flori de portocal, rândunele și regrete.
© CCC
Adaptabilitatea e indiciul indubitabil al inteligentei; din pacate, unii indivizi sunt prea… inteligenti.
La ora 18, soarele îi face ierbii radioscopie. Apoi cerul adună în poală licurici.
Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.