Tolstoi versus Flaubert
Tolstoi Flaubert
| Desfasoara o activitate multilaterala (ofiter, director de constiinte, taran, judecator, cizmar, invatator, apostol, pedagog). | Se dedica exclusiv scrisului; nu a exercitat nicio meserie, traieste izolat in laboratorul lui de creatie. |
| E foarte uman, se intereseaza de cei simpli, are vocatie de duhovnic, traieste viata intens, e robust, preocupat de probleme sociale, morale, incearca sa dea un raspuns principalelor probleme ale existentei, face experiente, e casatorit, are copii, e sociabil, primeste vizitatori, acorda interviuri. | Nu-l intereseaza omul ca om, ca problema, ci ca pretext estetic. Nu intretine relatii decat cu scriitorii, e minat de boli, neurastenic, depresiv, nereligios, refractar muzicii, sufera scrasnind din dinti in marea sa solitudine, se confeseaza in scrisori, e mizantrop, cu convingeri ferme si categorice in estetica; in celelalte probleme manifesta incompetenta sau total indiferentism. |
| Calatoreste in Caucaz, in Crimeea, in Occident. | Calatoreste prin Franta, in nordul Africii, in jurul Mediteranei, fara a observa sau nota ceva exceptional. |
| Isi face un program de cultura inca din tinerete, tinand Jurnalul la curent cu progresele realizate. Inscris la Universitate, nu obtine niciun titlu academic. | Urmeaza si absolva Literele. |
| Observator, nu imaginativ. | Pretinde ca toate personajele si situatiile romanelor sale sunt fictive. |
| Construieste o opera monumentala; promoveaza figuri seducatoare, eroi vii, atasanti, de neuitat. | Scrie, in comparatie cu Tolstoi, putin, sec, lucid si acid; personaje mai putin seducatoare (le accepti doar cu amendamente). |
| Forta titanica, eruptiva. | Efort penibil, chinuit. |
| Stil simplu si limpede, de mare accesibilitate; scrie si special pentru copii, tineri, tarani. | Stil emfatic, pe alocuri pompos, incarcat, pretios, cultivat in sine. Se adreseaza cititorului cultivat, rafinat. |
| Dimensiuni colosale, planuri vaste, un adevarat Univers, fresce michelangiolesti clocotind de probleme. | Dimensiunile cadrului – intentionat limitate. Problematica e concentrata, aria vietii reflectate, ingusta. |
| Farmec si inefabil, poezie pe alocuri. | Vivisectie cruda, glaciala, obiectivitate impinsa la extrem. |
| Deist. Adept al unui crestinism primitiv. Blandete si clementa. | Ateu. Dispretuieste filistinismul “moralei” curente.
Ironie, sarcasm, iconoclastie amorala. |
| Isi cultiva spiritul pentru sine. | Se instruieste si se informeaza imens pentru opera. |
| Reflecta si reflecteaza. | Reflecta, dar nu e reflexiv. |
| Revizuieste valorile sociale, intra in conflict cu biserica pentru apostazie. E excomunicat. | Tagaduieste furibund tot ce e burghez (mai precis, tot ce nu-i place e taxat de burghez).
E adus in fata tribunalului pentru pasaje “imorale” din M-me Bovary. Achitat. |
| Preconizeaza revenirea la un stadiu agrar primitiv, nonviolenta, frizand anarhia si nihilismul. | Adept al unui estetism implacabil si radical. |
| Sensibilitate, inteligenta si forta creatoare. | Sensibilitate refulata, comprimata. Inteligenta analitica si constructiva. |
| Humani nihil a me alienum puto.
(Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e strain.) |
Odi profanum vulgus.
(Urasc multimea ignoranta.) |
| Genial, deci impulsiv, greu comprehensiv ca om, haotic, impetuos, tulburator. | Cerebral, masurat, echilibrat (in opera!), fara penumbre. |
| Generos, iertator in spirit evanghelic. | Egocentrist, nutrind uri infernale. |
| Piese de teatru reusite. | Piesa ratata. |
| Slab ideolog. | Exponent clar si interesant al propriilor sale conceptii estetice. |