Top 10: Cele mai renumite monumente din lume

Fiecare țară are propriile sale monumente celebre, uneori acestea fiind declarate drept Patrimoniu Mondial UNESCO și recunoscute pentru originalitatea, istoria sau pur și simplu pentru natura lor neobișnuită și numărul de vizitatori pe care îi atrag.

Astfel, s-ar putea cita, pur și simplu, cele 7 Minuni ale Lumii, care și-ar putea avea locul într-un top 30, dar sunt ele într-adevăr atât de cunoscute publicului larg? Dacă enumerarea celor mai faimoase monumente ar însemna o listă nesfârșită, acest top 10 vă va permite să aflați mai multe despre cele mai mari atracții arhitecturale din întreaga lume.

Cunoscute pentru simbolica și amplasamentul lor, precum și pentru istoria pe care o poartă cu ele, reputația și gloria acestor monumente este pe măsură!

# 10 – Colosseumul 

Amfiteatrul Flavian (Amphitheatrum Flavium), situat în centrul orașului Roma, a fost ridicat între 70-82 e.n. (sec. I), în timpul domniei împăraților Vespasian și Titus din familia Flavia.

Termenul Colosseum a început să fie utilizat după sec. VIII e. n., datorită mărimii și capacității sale impresionante.

Se pare că numele de Colosseum a fost derivat de la statuia din bronz, de 30 m înălțime, a împăratului Nero (Colossus Neronis), care se afla în apropiere.

Colosseumul este una dintre cele mai mari lucrări realizate vreodată de artizanii romani. Este într-adevăr un amfiteatru cu dimensiuni excepționale, de fapt cel mai mare construit vreodată sub Imperiul Roman.

Spre deosebire de amfiteatrele mai vechi, săpate în dealuri, pentru a fi mai rezistente, Colosseumul este o structură de piatră și beton de sine stătătoare, de formă ovală, susținută de coloane.

Era folosit pentru numeroase evenimente de divertisment. De exemplu, acolo erau organizate, în mod regulat, lupte între oameni și animale sălbatice, lupte între gladiatori și reconstituiri ale unor bătălii, ca de exemplu, lupte navale simulate.

De asemenea, era unul dintre locurile în care condamnații la moarte erau executați în mod public. Mai are și astăzi o legătură strânsă cu catolicismul și cu papa, procesiunile fiind încă organizate acolo în fiecare săptămână.

Colosseumul are o capacitate de până la 75.000 de spectatori și a durat peste zece ani pentru a fi  finalizată construcția.

A fost avariat de incendii provocate de fulgere, a fost distrus de cutremure în perioada medievală, dar cel mai mult a fost devastat de vandali.

În anii 1990, au început lucrări de restaurare, iar în 2000, Colosseumul a găzduit pe scenă o serie de piese de teatru, primele spectacole cu public după 1500 de ani.

Peste 4 milioane de vizitatori merg anual în Roma pentru a vizita acest monument.

Video: Colosseum-ul văzut din interior

# 9 – Acropola din Atena și templele sale

Acropola este o citadelă, cu caracter defensiv, în orașele antice grecești, plasată pe terenul cel mai înalt, unde se aflau principalele clădiri administrative și religioase.

Acropola din Atena (sec. V î.e.n.), inițial o cetate situată chiar în centrul actualei Atene (Grecia), pe un deal abrupt, înconjurat de ziduri, adăpostește patru edificii importante: Propileele (poarta monumentală de acces în acropolă), celebrul templu al Partenonului, Erehteion (templu ionic renumit pentru Loja cu cariatide) și Templul Atenei Nike Apteros, toate construite din marmură albă care se găsește din abundență în regiune.

Propileele

Propileele (termenul se utilizează numai la plural) reprezintă intrarea monumentală a unui templu sau a unui palat din antichitate, formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și cu scări.

Partenonul, templul dedicat zeiței Athena Parthenos

Erehteion

Erehteion, templu în stil ionic pe acropola Atenei, închinat zeiței Atena și zeului Poseidon, construit pe ruinele unui edificiu dedicat miticului strămoș al ionienilor, Erehteu (de unde și numele). Se observă celebra „Lojă a cariatidelor”.

Templul Atenei Nike, numit și Templul Victoriei neînaripate

Templul Atenei Nike, un mic și elegant edificiu antic, ridicat pe Acropola din Atena, în partea dreaptă a Propileelor, pentru comemorarea victoriilor grecilor asupra perșilor. În acest mic templu, în trecut, atenienii aduceau omagii Atenei Nike, personificată printr-o statuie fără aripi, așa încât ea să nu poată zbura departe de Atena.

Pe suprafața acestui sit arheologic se află, de asemenea, Teatrul lui Dionysos, considerat leagănul teatrului și tragediei antice grecești . Este situat pe versantul sud-estic al Acropolei Atenei.

Își datorează numele lui Dionysos, zeul vinului. Marile festivaluri dionisiace aveau loc acolo, în fiecare an, în onoarea sa. Inițial, erau prezentate cântece ritualice, dansuri și ritualuri sacrificiale ce constituiau reprezentații teatrale. Acolo au fost reprezentate celebrele tragedii clasice ale lui Eschil, Sofocle și Euripide.

Teatrul lui Dionysos, actual și reconstituirea

Teatrul datează din secolul al V-lea î.e.n. La început, acesta consta doar dintr-o orchestră de lut (scaunele orchestrei, situate între scenă și public) și o scenă din lemn pentru actori, iar spectatorii își aveau locurile pe versantul natural existent. În jurul anului 420 î.e.n. au fost construite gradene (treptele amfiteatrului) din lemn pentru spectatori. Construcția din piatră, care poate fi admirată astăzi, a fost construită sub Licurg, un legislator legendar din Sparta, între 338 și 326 î.e.n., treptele de lemn ale gradenei fiind înlocuite cu cele de piatră.

Atena rămâne simbolul democrației și al civilizației. Este locul prin excelență unde se găsesc principalele vestigii ale numeroaselor temple dedicate zeităților grecești, și mai ales Atenei, fiind zeița tutelară a cetății Atena, zeița înțelepciunii și a puterii militare.

Acest sit este considerat adevăratul leagăn al întregii civilizații occidentale și reflectă ceea ce poate fi numit un model de adaptare a arhitecturii la un mediu perfect natural la bază.

Practic, toate templele și monumentele prezente pe situl arheologic al Acropolei sunt deschise vizitatorilor, ceea ce îl face unul dintre cele mai faimoase monumente din lume și unul dintre cele mai vizitate pentru istoria sa.

Video: Acropola din Atena

# 8 – Hristos Mântuitorul 

Statuia lui Hristos Mântuitorul se află în Brazilia și domină orașul Rio de Janeiro. Concepută în stilul Art Deco, prin colaborarea dintre un inginer brazilian și un sculptor francez, este una dintre principalele structuri reprezentative ale artei sacre contemporane, dar și una dintre cele mai mari statui ale lui Hristos din lume.

Lucrările pentru construcția sa au durat timp de 5 ani. În zilele noastre, există o cale de acces și o telecabină care te conduc  până la piciorul statuii, cu vedere spre golf, din vârful Muntelui Corcovado.

Este monumentul de cult al Braziliei, cel mai vizitat din țară, și de aceea se recomandă ca vizita să fie făcută din timp. Sit-ul are într-adevăr peste 600.000 de vizitatori pe an, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere faptul că face parte din prestigioasa listă a celor 7 minuni ale lumii moderne.

Video: Statuia Hristos Mântuitorul din Brazilia

#7 – Big Ben

Ceas proiectat de Sir Edmund Beckett (1816-1905), instalat în turnul din extremitatea estică a Parlamentului din Marea Britanie.

Big Ben este renumit pentru precizia sa și pentru clopotul care cântărește 13 tone, numit inițial „The Great Bell”. Numele, ales de către Sir Benjamin Hall, împuternicit cu realizarea lucrărilor și cu montarea ceasului, în 1859, a fost folosit la început doar pentru clopot, însă, în cele din urmă, a ajuns să reprezinte chiar numele ceasului. Originea supranumelui său de Big Ben, care a devenit acum general acceptat, rămâne neclară.

Big Ben este numele dat în mod obișnuit acestui turn-clopotniță cu ceas, dar care, în realitate, desemnează și întregul ansamblu al Palatului Westminster (Palatul Parlamentului), unde se află cele două camere ale Parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: Camera Lorzilor și Camera Comunelor.

Situată în Londra, această structură s-a făcut cunoscută prin sunetul foarte particular al clopotului său, cauzat de o fisură în structura sa.

Dacă Big Ben este unul dintre cele mai faimoase monumente din lume, totuși doar britanicii pot beneficia de panorama sa, deoarece vizitarea este rezervată numai rezidenților, iar acest lucru este posibil doar după obținerea autorizației. Într-adevăr, proximitatea Palatului Westminster, sediul Parlamentului britanic, a făcut necesară reglementarea accesului.

Video: Big Ben în interior 

#6 –Machu Picchu

Vechi oraș-cetate, construit de incași în Anzi, în sudul părții centrale a statului Peru. Așezat lângă Cuzco, într-o depresiune îngustă, situată între două vârfuri abrupte, la altitudinea de 2350 m, nu a fost descoperit de spanioli, ci de exploratorul american Hiram Bingham, abia în 1911.

Unul dintre puținele centre urbane precolumbiene descoperite aproape intacte, acoperă o suprafață de cca. 13 kmp, incluzând un templu și o cetate. Perioada în care a fost locuit nu se cunoaște cu exactitate.

Cunoscut și sub numele de „Orașul Incașilor”, Machu Picchu este un tezaur istoric aflat în estul Anzilor Cordilieri, la peste 2300 de metri înălțime. Construcția sa a început în 1440 și pot fi încă admirate vestigiile cetății care exista acolo.

În 1983, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Machu Picchu este, de asemenea, considerat a fi una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne, măiestria arhitecturală și vasta sa istorie continuând să uimească turiștii în fiecare an.

Funcția sa principală, la acea vreme, era aceea a unui sanctuar, dar și reședința împăratului, Pachacutec. Accesul la Machu Picchu se poate face doar pe uscat, prin trasee de drumeție, unele dintre ele fiind limitate chiar pentru utilizarea exclusivă a ghizilor turistici.

Numărul tot mai mare de vizitatori ai sit-ului tinde să pună în pericol atât starea ruinelor, cât și mediul natural din jurul acestora.

Video: Machu Picchu

# 5 – Marea Piramidă din Giza

Marea Piramidă din Giza, precum și cele ale lui Kephren, Mykerinos și Sfinxul, care o mărginesc, sunt printre cele 7 minuni ale lumii antice. Aici se află mormântul faraonului Kufu, iar arhitectura sa unică, care a necesitat peste 2 milioane de blocuri de piatră, l-a făcut celebru în întreaga lume.

Este o construcție antică, ce nu și-a dezvăluit încă toate secretele, fie în privința labirinturilor interioare sau a sarcofagelor, dar, mai ales, în privința metodei folosite pentru construirea ei cu peste 2000 de ani înainte de Hristos.

Este cel mai cunoscut monument din Egipt, fiind vizitat de numeroase personalități, începând cu Napoleon. În fiecare an, peste 3 milioane de turiști merg acolo pentru a contempla vârfurile piramidelor deșertului și arhitectura Sfinxului.

A fost multă vreme cea mai neobișnuită creație a omului, fie din punct de vedere al materialelor de construcție, al înălțimii, dar și al greutății.

Video: Marea piramidă a lui Khufu

#4 – Turnul Eiffel

Proiectat de inginerul de poduri Gustave Eiffel (1832 – 1932), turnul, alcătuit dintr-un grilaj de fier forjat, a constituit o capodoperă tehnologică. Folosind cunoștințe de ultimă oră despre comportamentul arcelor din metal și despre armătura metalică, structura turnului Eiffel a constituit o revoluție în ingineria civilă și în designul arhitectonic.

Turnul Eiffel este simbolul nr. 1 al Parisului, dar și al Franței și datorită reputației sale romantice în general. Aproape 7 milioane de vizitatori ajung aici în fiecare an pentru a admira structura din Champs-De-Mars (Câmpul lui Marte), precum și priveliștea oferită de capitala pariziană.

[Champ-de-Mars este o vastă grădină publică, complet deschisă, situată în Paris, în arondismentul 7, între Turnul Eiffel spre nord-vest și Academia Militară la sud-est. Cu 24,5 ha, grădina Champ-de-Mars este una dintre cele mai mari spații verzi din Paris, cu alei centrale cu gazon. Este locul multor spectacole și activități, fie că sunt concerte, expoziții sau artificii, toate gratuite.

Champ de Mars din Roma (în latină: Campus Martius, în italiană: Campo Marzio) este o vastă câmpie de aproape 2 kmp, situată la nord-vest de centrul istoric al Romei, pe malul stâng al Tibrului și constituie un domeniu public din Roma antică. Inițial, regiunea se întindea în afara zidurilor orașului. În această regiune a fost ridicat primul sanctuar dedicat zeului Marte al Romei. Câmpul lui Marte era o piață mare în Roma antică, unde se întreceau carele, se practicau jocurile ecvestre și exercițiile palestrei (loc în care tinerii practicau gimnastica, lupte etc.]

După cum sugerează și numele său, a fost construit de Gustave Eiffel, cu ocazia Expoziției Universale din 1889. Turnul a fost cea mai înaltă construcție din lume, având o înălțime de peste 300 de metri, un record care a fost depășit abia în 1930, la terminarea clădirii Chrysler (Chrysler Building, o clădire comercială de tip zgârie-nori, de 319 m înălțime, construită în stilul Art Deco, în Manhattan, New York; la finalizarea clădirii Empire State Building, în 1931, Chrysler a trecut pe locul al doilea).

Este înzestrat cu nu mai puțin de cinci ascensoare și a devenit o adevărată atracție turistică, precum și un suport pentru spectacole de lumină, artificii etc.

Construit în doar 2 ani și 2 luni, această structură este o adevărată realizare atât arhitecturală cât și tehnologică, fiind un simbol al Erei Industriale.

Video: Turnul Eiffel

#3 –Taj Mahal 

 Complex arhitectonic funerar, pe malul sudic al râului Yamuna, extremitatea provinciei Agra, în India. A fost construit de împăratul mogul Șah – Jahan, în memoria soției sale, Mumtaz Mahal care a murit în 1631.

A fost nevoie de 22 de ani pentru a termina construcția complexului Taj, începută în 1632. În centru, se află o grădină pătrată, mărginită de două secțiuni mai mici, dreptunghiulare, într-una aflându-se mausoleul, iar în cealaltă poarta de acces.

Mausoleul, construit din marmură albă, cu încrustații de pietre semiprețioase, este încadrat de două clădiri din gresie roșie. Una dintre ele este o moschee, iar cealaltă este o clădire asemănătoare, pentru echilibrul estetic. Are patru fațade identice.

În interiorul cu decorațiuni din piatră, delicate și sobre, se află o cameră octogonală cu morminte din marmură, acoperite cu plăci perforate din marmură, dedesubtul cărora se află cele două sarcofage.

Mausoleul este considerat una dintre cele mai frumoase clădiri din lume și a fost inclus, în 1983, în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Taj Mahal este o lucrare majoră a Indiei, un adevărat simbol al măiestriei arhitecturale, simetria ei fiind pur și simplu perfectă, fiind și primul monument turistic al țării.

Numărul mare de vizitatori ai Taj Mahal-ului a provocat pagube mari structurii clădirii din cauza afluxului acestora. La sfârșitul anilor 1990, s-au luat măsuri pentru limitarea poluării care a produs deteriorarea fațadei clădirii. Astfel, autoritățile indiene au fost nevoite să crească prețul perceput pentru vizitarea sa, pentru a limita daunele aduse acestui monument victimă a renumelui său.

Video: Taj Mahal în interior

#2 – Marele Zid Chinezesc

Lung de peste 8 800 de kilometri, conform ultimelor măsurători, și vizibil de pe Lună, conform legendei, Marele Zid Chinezesc atrage peste 10 milioane de vizitatori în fiecare an. A fost construit pe un zid vechi de 2000 de ani și își propunea să delimiteze granița de nord a țării.

Este cea mai mare construcție realizată vreodată de om. Construit, distrus și reconstruit de mai multe ori, este practic o fortificație militară creată în scopuri defensive.

Marele Zid face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, care a lansat alarma asupra stării sale grave de deteriorare datorată atât turiștilor, cât și condițiilor climatice cărora îi este victimă.

Video: Marele zid chinezesc

#1 – Statuia Libertății

Statuia Libertăţii din New York, element emblematic al marii metropole, este statuia cea mai reprodusă în fotografii, suveniruri, postere, afişe electorale etc. (este reprodusă până şi pe numerele de înmatriculare ale maşinilor din Statul New York).

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, insula a fost sediul unei baze militare. Fotografii în sepia evocă acele momente. Din loc în loc, se află plăci de cupru, cu versuri de Emma Lazarus.

Statuia Libertății este ridicată pe „Insula Libertății”, în Statele Unite, mai precis la intrarea în portul Manhattan. Pentru a ajunge la Statuia Libertății trebuie apelat la o barcă specializată al cărei traseu este singurul care poate transporta turiștii acolo. Într-adevăr, regulile de aterizare pe insulă sunt foarte stricte și este imposibil de ajuns singur.

Vizitele sunt organizate pe insulă nu numai pentru a contempla statuia în sine, ci și pentru a vizita clădirea care este situată în interiorul piedestalului de sub statuie.

Statuia Libertății a fost inițial o construcție franceză, oferită poporului american, în 1886, pentru a consacra prietenia dintre cele două țări. Statuia a fost realizată prin cofinanțare. Franța a oferit 250 000 $ pentru construirea statuii, realizată de sculptorul francez Frédéric Auguste Bartholdi, iar Statele Unite, 275 000 $ pentru construirea piedestalului, o mare parte din bani fiind formată din donații publice.

Miss Liberty, o imagine a Americii, un simbol al întâmpinării și oportunității 

Văzută din apropiere, statuia are proporţii colosale. Pentru a realiza proporţiile gigantice ale statuii, e suficient să se amintească doar câteva date: capul ei măsoară, de la gât la diademă, 8 m, pumnul care ţine torţa are 5 m, braţul are o lungime de 25 de m, iar diadema-balcon (cu cele şapte raze metalice, simbolizând cele şapte continente ale lumii) de pe fruntea acestui „Guliver feminin” are loc pentru circa 30 de persoane. Curioşii pot ajunge inclusiv în torţa înălţată de braţul drept al femeii de cupru, situându-se astfel la apropate o sută de metri deasupra oceanului!

Aşa cum se ştie, ea este creaţia sculptorului alsacian Frederic Bartholdi. Structura interioară a statuii aparţine celebrului inginer Gustave Eiffel, constructorul turnului omonim din Paris. Sculptorul şi-a început opera în anul 1865 şi spera că o va termina în 1876, la centenarul Independenţei Statelor Unite (cartea pe care Miss Liberty o ţine în mâna stângă are pe copertă inscripţia JULY/IV/1876).

În 1876, statuia a fost într-adevăr terminată, la Paris, dar era desfăcută în 210 piese, care trebuiau transportate şi asamblate peste ocean (o copie a statuii, de zece ori mai mică, a rămas la Paris). Sculptorului Bartholdi i-au mai trebuit încă 8 ani ca să o asambleze şi să o finisese.

Până în anul 1924, statuia s-a numit Liberty Enlightening the World (Libertatea iluminând lumea). Exteriorul statuii este realizat din cupru, grosimea stratului de cupru fiind de doar 2,5 mm.

Scheletul interior al statuii a fost proiectat de inginerul francez Gustave Eiffel. Constructorii spun că „Statuia Libertăţii nu este decât un Turn Eiffel îmbrăcat de Bartholdi, deoarece problemele puse genialului inginer la realizarea structurii acestui colosal edificiu n-au fost mai simple decât cele pe care le-a întâmpinat la înălţarea celebrului său turn.” (Ioan Grigorescu)

Vizitatorilor le-a fost interzis să viziteze platforma cu torța începând din 1916 din cauza problemelor de siguranță. Accesul personalului ce asigură mentenanța se face printr-o intrare aflată în talpa piciorului drept al statuii.

Începând din anul 1984, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. De-a lungul timpului, a devenit un adevărat simbol al luptei împotriva opresiunii, un simbol al păcii și al libertății.

Numeroase replici la scară mică sunt vizibile în mai multe orașe din întreaga lume, contribuind la transformarea sa în cel mai renumit monument de pe planetă.

Video: Statuia Libertății

© CCC

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.