Simbol al revenirii primăverii, pomul înflorit este un suport pentru ouăle de Paște decorate în toate culorile. La rândul lor, ouăle sunt simbolul reînvierii și al fertilității. Germania este la originea acestui obicei al împodobirii unui copac sau a crengilor cu ouă golite de conținut și pictate în toate culorile pentru a sărbători venirea Paștelui. Pomii înfloriți împodobiți de Paște sunt o tradiție germană fermecătoare, veche de secole.
De la aluatul sub formă de porumbel al italienilor la aluatul grecilor decorat cu ouă roșii, reprezentând sângele lui Hristos, multe aluaturi europene de Paște, ale creștinilor, au forme deosebite simbolizând evenimentul. Când se apropie Paștele, bucătăriile europene se umplu de miresme de pâine coaptă și bucătarii de pe întreg continentul pregătesc aluaturi tradiționale asociate cu această sărbătoare religioasă.
Tradiția cozonacului
În trecut, creștinii credincioși țineau cu strictețe cele 40 de zile ale Postului Mare, când nu mâncau nici un fel de produse animale: lapte, unt, brânză, carne sau ouă. Când sosea, în fine, Paşteie, îl sărbătoreau cu un ospăț cu o abundență de bucate, cu tot ceea ce le fusese interzis în cele șase săptămâni de post. Deși puțini sunt aceia care mai țin în zilele noastre cu atâta strictețe postul, tradiția ospățului îmbelșugat s-a păstrat neștirbită, reprezentând o parte importantă a Paștelui pentru multe culturi europene.
Aluaturile dospite, cu mult lapte, unt și ouă, sunt un aliment esențial al mesei de Paște în multe țări europene. Adesea, aluatul este împletit în formă de cunună, cruce, plante sau animale și frumos decorat cu glazură, nuci, fructe glasate sau cu ouă colorate. Făcute în casă sau cumpărate, aceste aluaturi reprezintă o continuare a tradițiilor creștine de secole, deși unele au forme și simboluri păgâne, mai vechi decât creștinismul.
Diferite orașe, țări sau regiuni din Europa au aluaturile lor specifice de Paște. În Germania și Austria se fac multe feluri de Osterzopf (împletitură de Paște), Osterkranz (cunună de Paște) și Striezel (cozonac împletit) ca și cozonăcei mai mici în formă de iepurași, miei, pui și coșulețe de Paște.
Osterzopf (Împletitură de Paște)
Osterkranz (Coroană de Paște)
Striezel (Colac)
Cehii coc niște chifle cu stafide, cunoscute sub numele de vilikonocni pecivo.
Vilikonocni pecivo (Prăjitură de Paște)
Multe dintre aceste aluaturi din Europa centrală includ, unul sau mai multe ouă roșii de Paște, ca podoabă, pentru că oul este simbolul regenerării vieții.
Italia oferă o mare varietate de aluaturi tradiționale de Paște, inclusiv pane dolce din Genova, plină cu stafide, fructe însiropate și arahide. Crescia, cozonacul cilindric cu brânză, din Umbria, chiflele mari, fugassa de Paște, din Veneția, și ciambelle, în formă de inel, din Cesenatico, parfumat cu anason și coajă de lămâie zaharisită.
Pane dolce di Pasqua (Pâine dulce de Paște)
În Sicilia, piesa de rezistență de Paște o constituie o cunună mare (reprezentând coroana de spini a lui Hristos), împodobită cu ouă roșii încastrate în ea.
Prin unele părți din Italia se practică un vechi obicei: atunci când se face aluatul, coaja primului ou se sparge pe capul unui băiețel crezându-se că aceasta ar îndepărta nenorocul.
Cel mai popular aluat de Paște din Italia este specialitatea originară din Lombardia – colomba di Pasqua (sau colomba pasquale), o cocă dospită, dulce, plină de coajă de portocale zaharisită, stafide și migdale, făcută în formă de porumbel, simbolul păcii încă din vremurile biblice.
Colomba pasquale (Porumbel pascal)
Grecii coc cozonacii lor de Paște, cu trei zile înainte de sărbătoare, în Joia Mare. Cunoscuți sub numele de tsoureki sau lambropsomo, acești cozonaci parfumați cu mahlepi (o mirodenie neobișnuită obținută din semințele unui fruct similar cu vișinele) pisat mărunt.
Tsoureki (Pâine dulce grecească)
Alții sunt pregătiți cu fistic, pulverizându-se pe ei cristale sau suc de fistic care crește în Insula Chios. În aluat se poate pune și pigment (băcan), scorțișoară, miez de nucă, nucșoară sau orice altceva, după gust, ca și coajă de portocală sau de lămâie.
Simbolurile ornamentelor
Cozonocii de Paște grecești se fac în felurite forme, diferind de la o regiune la alta: cozonaci lunguieți, coroană împletită, rotunzi cu decorații: frunze, flori sau crucea bizantină, din cocă, puse deasupra. Fiecare formă simbolizează ceva. Cele trei șuvițe ale împletiturii reprezintă Sfânta Treime.
Cununile și inelele amintesc cununa de spini pe care a purtat-o Mântuitorul – simbolul fertilității la precreștini. Formele rotunde reprezintă Soarele dătător de viață, Nașterea și Învierea. Nici un cozonac de Paşte al grecilor nu este complet fără unul sau mai multe ouă roșii presate în vârf înainte de a fi copt. Vopsite, de obicei, în Joia Mare, aceste ouă simbolizează picăturile de sânge scurse când Hristos era pe cruce.
Pentru că Paştele este o sărbătorire a noii vieți, nu este surprinzător că multe aluaturi de Paște sunt făcute sub forma vechilor simboluri ale fertilității. Cele mai răspândite sunt acelea de formă cilindrică, înaltă, cu o cupolă deasupra, al cărui simbol falic este de neconfundat. Asemenea cozonaci festivi se fac atât în Italia, cât și în Franța și România, dar cel mai vestit este kulich din Rusia, un cozonoc cu șofran, parfumat cu stafide, migdale si coajă de fructe zaharisită. Cupola este ornată cu glazură albă, ceea ce întărește imaginea fertilității.
Kulich ucrainean (se pronunță kulici)
Glazura kulich-ului poate fi decorată cu zahăr colorat sau cu fructe însiropate sau pot fi scrise literele XB, inițialele chirilice ale cuvintelor rusești “Hristos voscres” (Hristos a înviat). Kulich se servește, de obicei, împreună cu pasca.
Pasca
Și la români un simbol gastronomic al Paștelui îl reprezintă și formele modelate din aluat: pasca, “babele” și “moșii”, cozonacii rotunzi și lunguieți, “învârtitele”, plăcintele, colacii și prescurile. Dintre toate acestea, pasca este coptura Paștelui. Ea este rotundă pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde.
Referitor la originile pascăi, legendele spun că, umblând cu Apostolii prin sate și orașe au ajuns și la casa unui gospodar care i-a primit foarte bine. Mai mult decât atât, le-a pus și pâine în traistă, să aibă pentru drum. Ei n-au știut, însă, că gospodarul le-a pus pâine în traistă. Mergând prin pădure, Apostolii l-au întrebat pe Iisus când ar cădea Paștele. Iar el le-a răspuns că Paștele va cădea atunci când vor găsi ei pâine de grâu în traistele lor. Căutând, au găsit pâine în traiste. De atunci, femeile fac pască.
Fața copturii se împodobește cu aluat răsucit și la mijloc se face o cruce. Cojile de ou folosite pentru pască sunt aruncate pe o apă curgătoare. Înainte să pună pasca în cuptor, se face cu lopata pe pereții cuptorului semnul crucii, spunând:
“Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/ Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precista pe fereastră”.
În noaptea de sâmbată, după ce toate pregătirile s-au încheiat, oamenii se primenesc pentru a merge la biserică. Se spală pe față cu apă în care au pus un ou roșu, o monedă de argint și busuioc și se schimbă cu haine noi și curate. Apoi, iau cu ei pască și se duc la biserică.
După ce preotul anunță Învierea și le dă lumină, oamenii se îmbrățișează. Se întorc cu lumânarea aprinsă acasă și o sting de grindă, desenând acolo, cu fum, semnul crucii. Se reîntorc în zori, când pasca este sfințită, în curtea bisericii.
În Bucovina, “fala mesei de Paște” o reprezintă Pasca Paștelui. Fără ea, moldovenii nu pot concepe această sărbătoare, în fiecare familie femeile străduindu-se să o realizeze dupa canonul datinei străbune. În primul rând, ea trebuie frământată doar în Săptămâna Mare și atunci doar în două zile: joi sau sâmbătă. În ajunul uneia dintre aceste zile, femeia trebuie să aducă în casă, la căldură, făina necesară și s-o pună într-o “covățică” (vas de lemn). Alături, se pregătesc ingredientele: ouăle (numai de găină, căci de la alte păsări sunt “grele” și aluatul nu va dospi cât trebuie), zahărul, untul, smântâna și brânza dulce (aceasta trebuie lăsată la scurs pentru a-și elimina tot zerul care, rămânând în brânză, ar putea “cruzi” pasca).
Dis-de-dimireață (înainte de răsăritul Soarelui) este bine să se apuce de frământat deoarece se crede că aluatul se va ridica ca și Soarele pe cer. Ordinea încorporării ingredientelor este următoarea: mai întâi “maiaua” (înmuierea drojdiei cu lapte cald ca să răsară un picuț). Apoi, în “cuibul” făinii (la mijlocul cantității), peste maia, se toarnă gălbenușurile frecate cu zahăr și mirodenii, iar smântâna amestecată cu zahăr urmează a fi turnată atunci când aluatul are o anumită consistență (nu prea tare). Totul se frământă până la încorporarea întregii cantități de făină și până când aluatul “fuge de pe mână“.
Urmează încorporarea untului topit, puțin câte puțin. Aluatul nu trebuie să fie prea tare. Se lasă la dospit preț de un ceas sau poate un pic mai mult. Modelarea aluatului se realizează în forme circulare: se întinde un blat gros cam de trei degete, se pune în tava unsă cu unt și tapetată cu făină. De jur împrejur, marginile sunt înconjurate cu o împletitură din fâșii de aluat, răsucite împreună (în două sau în trei), ca un “colan”. În mijloc se presară un rând de făină peste care se toarnă brânza ce a fost amestecată separat cu gălbenușuri de ou, zahăr, mirodenii, stafide și 2-3 linguri de smântână. Peste brânză se așază, în cruce, alte “sucituri” (împletituri din aluat). Astfel pregătită, Pasca Paștelui se lasă la dospit încă o jumătate de oră. Înainte de a fi pusă în cuptor (încins în prealabil), pasca se unge cu ou amestecat cu zahăr, pe toată suprafața. Se dă la cuptor, avându-se grijă să nu se rumenească prea tare.
Cantități necesare pentru Pasca Paștelui:
Aluat: 2 kg făină, 75 g drojdie, 15 ouă, 1 kg zahăr, 400 g unt, 600-700 g smântână, 200 g stafide, mirodenii la alegere. Umplutură: 750 g brânză dulce se amestecă cu 250 g zahăr, 2-3 linguri smântână, 20 g stafide, 3-4 gălbenușuri.