Traian Dorz

Traian Dorz, 25 dec. 1914 (cătunul Râturi, azi Livada Beiuşului, din comuna Mizieş, judeţul Bihor) – 20 iun. 1989 (Livada Beiuşului), poet şi deţinut politic din România. A trait 75 de ani.

Vasta sa operă cuprinde eseistică religioasă, meditații creștine, avântate pledoarii pentru păstrarea credinței, povestiri pentru copiii de toate vârstele. Poeziile sale totalizează un număr de peste 5000 de titluri, la care se mai adaugă 7000 de proverbe versificate, inspirate din înțelepciunea românească sau a altor popoare.

Din toată această operă, doar câteva volume de poezii au văzut lumina tiparului până în 1947. Creația poetică a acestor ani este strânsă în volumul Spre Țara dragostei, apărut în 1947.

O poezie cunoscută este “Un lung tren ne pare viața” (sau “Trenul vieții”).

După 1948, timp de mai bine de patruzeci de ani, nu s-a tipărit în țară nici o carte dorziană. Manuscrisele erau însă copiate cu mâna sau la mașina de scris, în clandestinitate și în condiții de mare risc (Samizdat). Existența acestor acțiuni dovedește cât de mare era setea după literatura creștină, și în general cât de mare era atașamentul românilor la ideea de libertate de opinie, după Cortina de Fier ridicată de puterea sovietică la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. La fel de primejdioasă și ilegală era răspândirea operei prin benzi magnetice.

O parte din opera poetică a lui Traian Dorz a văzut lumina tiparului în străinătate, prin bunăvoința mai mult sau mai puțin dezinteresată ale unor credincioși neoprotestanți. Acceptul pentru tipărirea acestor lucrări a fost dat de către autor numai după ce repetatele încercări de publicare în România au eșuat.

Opere principale:

Volumele de poezii: Spre Țara dragostei, 1947; La Golgota; Locurile noastre sfinte; Minune și Taină.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.