Trăim într-un fel de program informatic, iar existența noastră este doar o iluzie?
Suntem reali? Oamenii de știință pun la îndoială realitatea lumii în care trăim și explorează serios ideea că realitatea noastră ar putea fi doar o simulare pe computer, ceea ce înseamnă o schimbare majoră în percepția noastră asupra realității.
Ipoteza că universul nostru este o simulare câștigă credibilitate în rândul unor oameni de știință. Progresele tehnologice și anumite ciudățenii ale fizicii alimentează această teorie amețitoare. Chiar dacă teoria rămâne speculativă, ne bulversează concepția despre realitate!
De câțiva ani încoace, o idee oarecum nebunească este analizată serios în dezbaterile științifice. Ce ar fi dacă realitatea noastră ar fi doar o simulare gigantică pe calculator? Popularizată de filosoful suedez de la Universitatea din Oxford (cunoscut pentru lucrările sale despre riscurile existențiale, principiul antropic, etica îmbunătățirii umane, riscurile superinteligenței și testul inversării), Nick Bostrom, această ipoteză nu mai este doar un scenariu science-fiction.
Într-adevăr, cercetătorii, și nu orice cercetători, încep să o ia în serios. Ideea este simplă. O civilizație suficient de avansată din punct de vedere tehnologic ar putea crea lumi virtuale realiste. Atât de realiste încât locuitorii lor (poate noi) nu ar avea cum să facă diferența dintre lumea lor și „realitatea reală”.
Această teorie fascinantă ridică și întrebări pe măsură. Dacă am fi cu adevărat prinși într-o simulare, ce s-ar întâmpla cu noțiunile noastre de liber arbitru, responsabilitate sau chiar adevăr? Într-adevăr, o teorie pe cât de nebunească, pe atât de plauzibilă!
Argumente serioase în spatele unei idei derutante
Departe de a fi o simplă provocare, ipoteza simulării se bazează pe argumente solide. În primul rând, să luăm în discuție viteza incredibilă cu care avansează propriile noastre tehnologii. Dacă putem deja crea universuri digitale rudimentare, ce ar putea face civilizațiile aflate cu mii de ani înaintea noastră?
La nivel științific, unii cercetători evocă, de asemenea, indicii tulburătoare în legile fizicii. Anumite anomalii, cum ar fi natura granulară a spațiu-timpului (textura spațiu-timpului este o spumă spațiu-timp sau spumă cuantică care nu este netedă și continuă, ci este granulară, făcută din cărămizi fluctuante, trecînd energic de la o stare la alta) sau limitele impuse de viteza luminii… Nimic nu a fost încă dovedit, dar simpla posibilitate este suficientă pentru a ne bulversa viziunea asupra lumii.
Ideea că am putea trăi într-o simulare a fost mult timp retrogradată la rangul de science-fiction. Totuși, un fizician român Melvin Vopson* susține că a găsit indicii care sugerează că realitatea noastră ar putea să nu fie atât de „reală” pe cât credem. În timp ce studia virusul responsabil pentru Covid-19, el a observat anomalii în mutațiile genetice care ar putea contesta teoria evoluției și susține ipoteza unui univers simulat.
- Teoria simulării: un concept fascinant
Ipoteza că am putea trăi într-o simulare pe calculator este o idee care circulă de zeci de ani. Filozofi, oameni de știință și-au exprimat convingerea că lumea noastră ar putea fi o construcție digitală simplă și sofisticată. Această teorie se bazează pe postulatul că, dacă o civilizație avansată ar poseda o putere de calcul nelimitată, ar putea crea realități simulate care nu pot fi distinse de realitatea fizică.
- Studierea virusului Covid-19: un punct de plecare neașteptat
Dr. Melvin Vopson a studiat SARS-CoV-2, virusul care provoacă Covid-19, care a cauzat peste 7 milioane de decese la nivel mondial, potrivit OMS. Scopul său inițial nu a fost de a demonstra simularea, ci mai degrabă de a examina mutațiile genetice ale virusului. Rezultatele sale l-au condus însă la o ipoteză surprinzătoare.
- Mutații genetice care sfidează logica
Dr. Vopson a studiat virusul Covid-19 și a observat cum s-a schimbat acesta în timp. În mod normal, atunci când un virus evoluează, acesta adaugă sau modifică elemente ale codului său genetic, cam ca și cum am adăuga propoziții la o poveste pentru a o face să crească.
Dar, în timp ce analiza mii de versiuni ale virusului, a observat ceva surprinzător: în 98,92% din cazuri, virusul pierdea bucăți din codul său în loc să le adauge. Doar 1,08% dintre mutații au adăugat elemente noi.
Acest lucru i-a amintit modul cum funcționează computerele: când ai prea multe fișiere, folosești un program pentru a le comprima, adică pentru a elimina elementele inutile pentru a economisi spațiu fără a pierde informații importante.
Așadar, în loc să evolueze prin creștere, virusul pare să se „optimizeze” prin eliminarea unor părți din codul său, ca și cum cineva sau ceva ar încerca să reducă cantitatea de informații pe care trebuia să le gestioneze.
Acesta ar putea fi un indiciu că universul nostru funcționează ca un program de calculator care încearcă să utilizeze cât mai puține date posibil, exact ca un computer care economisește spațiu.
- Infodinamica: o regulă care seamănă cu un program de calculator
Dr. Vopson și-a legat descoperirile de o regulă numită a doua lege a infodinamicii. Această lege explică faptul că, în orice sistem, informația tinde să devină mai simplă și mai eficient organizată în timp.
El compară acest lucru cu modul în care funcționează computerele: atunci când un program de calculator este bine conceput, acesta păstrează doar elementele esențiale și evită stocarea a prea multe date inutile, altfel ar deveni prea greoi și lent.
Într-un univers simulat, ne-am putea aștepta să vedem același principiu aplicându-se, deoarece un sistem informatic trebuie să urmărească întotdeauna să reducă cantitatea de informații care trebuie procesată pentru a evita supraîncărcarea.
Asta ar însemna că, dacă lumea noastră ar urma aceeași regulă de simplificare și optimizare, ar putea fi o dovadă că trăim într-un fel de program de calculator.
- O provocare la adresa teoriei evoluției?
Una dintre cele mai controversate implicații ale studiului lui Vopson este că ar putea contesta teoria evoluției. Conform lui Darwin, evoluția se bazează pe mutații aleatorii care permit organismelor să se adapteze și să supraviețuiască. Dar dacă mutațiile nu sunt aleatorii, așa cum sugerează studiul, ar putea însemna că universul nostru urmează un program predefinit, ceea ce întărește ideea unei simulări.
- Optimizarea datelor: un indiciu al unui univers simulat
Dacă universul nostru ar fi o simulare, ar necesita un sistem de gestionare a datelor capabil să reducă sarcina de calcul. Vopson consideră că suprimarea nucleotidelor (componente esențiale ale tuturor celulelor vii, obținute prin hidroliza parțială a acizilor nucleici, adică unirea unui nucleozid cu acidul fosforic) și a doua lege a infodinamicii ar putea fi dovezi că universul nostru trece printr-un proces de optimizare și compresie, la fel cum serverele informatice micșorează fișierele mari.
- Un mister nerezolvat: poate fi dovedită simularea?
În ciuda acestor indicii tulburătoare, încă nu există nicio dovadă incontestabilă că trăim într-o simulare. Oamenii de știință rămân sceptici și subliniază că alte explicații ar putea justifica aceste observații. Totuși, Vopson speră că munca sa va deschide calea către cercetări și experimente suplimentare care ar putea confirma sau infirma această ipoteză.
O revoluție în viziunea noastră asupra realității
Dacă ipoteza este adevărată, ea ridică întrebări amețitoare despre existența noastră. Ar exista cu adevărat liberul nostru arbitru dacă am fi doar niște linii de cod? Mai avem o formă de conștiință autentică? Sau suntem simple programe bine elaborate?
Simulare sau nu, acest lucru s-ar putea să nu schimbe prea multe în viața noastră de zi cu zi. La urma urmei, trăim viața ca fiind reală, iar emoțiile noastre nu sunt mai puțin intense…
Fie că suntem ființe „reale” sau avatare ale unei simulări ultra-sofisticate, experiența noastră de viață rămâne tangibilă și bogată în semnificație. Această ipoteză pune sub semnul întrebării relația noastră cu universul, cu tehnologia și cu conștiința într-un mod diferit.
În cele din urmă, indiferent dacă evoluăm într-o simulare sau nu, iubim, suferim, creăm: și poate că asta este ceea ce dă cu adevărat valoare existenței noastre. Deci, realitate sau iluzie sofisticată? Depinde de fiecare să decidă.
Și dacă totul ar fi doar o iluzie?
Ideea că am putea fi ființe digitale într-un program de calculator este atât înfricoșătoare, cât și fascinantă. Munca Dr. Vopson nu dovedește încă faptul că trăim într-o simulare, dar ridică întrebări importante despre natura realității noastre. Poate că într-o zi vom găsi răspunsul suprem… sau poate că suntem programați să nu-l descoperim niciodată.
*Dr. Melvin Vopson: a absolvit licența (cu onoruri) și masteratul în fizică la Universitatea din București și a obținut doctoratul în fizică la Universitatea Central Lancashire în 2002. Printre funcțiile sale anterioare se numără două burse postdoctorale la Universitatea din York, cercetător senior în cercetare și dezvoltare la Seagate Technology (o companie de înaltă tehnologie, lider mondial) și peste șase ani ca cercetător științific superior la Laboratorul Național de Fizică din Marea Britanie. Anterior era cunoscut sub numele de Marian Vopsaroiu.
© CCC