Tucidide, cca. 460-400 i.e.n., politician și istoric atenian, partizan al lui Pericle. Precursor al istoriografiei moderne, a fondat critica istorica. A trait cca. 60 de ani.

Tucidide a fost supranumit parintele “istoriei științifice”, datorita standardelor sale stricte in colectarea dovezilor și analizei în termeni de cauză și efect, fără referire la intervenția zeilor, așa cum a subliniat el insusi în introducerea lucrarii sale.

A fost, de asemenea, numit parintele școlii realismului politic, vazand relațiile dintre națiuni bazate mai degraba pe raporturi de putere decat de drept. Textul său este încă studiat in colegiile militare avansate din intreaga lume, iar dialogul melian rămâne o lucrare de seminar in cadrul teoriei relațiilor internaționale.

“Dialogul melian”, continut in lucrarea “Istoria războiului peloponesiac”, este relatarea confruntarii dintre populatia din Melos, o mică insulă din sudul Marii Egee, și atenieni, între 416-415 i.e.n. Melos era o insulă neutră, situată la est de Sparta, iar atenienii doreau să o cucerească pentru a-i intimida pe spartani.

In general, Tucidide a fost interesat de înțelegerea naturii umane, incercand sa explice comportamentul în situații de criză: ciuma, masacre (ca cel al melienilor), războiul civil.

Opera sa, Istoria războiului peloponesiac, redactată în exil, pune bazele metodei istorice europene. Confruntat cu războiul peloponesiac căruia îi apreciază importanţa, Tucidide îi scrie istoria, devenind astfel primul istoriograf. Documentaţia sa îşi are sursele în ambele tabere, încercînd să dea dovadă de obiectivitate. Cea mai mare parte a operei sale este redactată în exilul din Tracia. Editată de Xenofon, lucrarea a fost terminată de acesta din urmă. Ca şi Machiavelli mai târziu, Tucidide acceptă ideea că cel mai puternic îl domină pe cel slab.

Opere principale:

Istoria războiului peloponesiac (redactata in 8 volume si ramasa neterminata), povestea conflictului ateno-spartan, care a avut loc între 431 și 404 i.e.n.