Tudor Arghezi
Tudor Arghezi, pseudonimul literar al lui Ion Nae Theodorescu, 21 mai 1880 – 14 iul. 1967, poet, scriitor si ziarist roman. Cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. A trait 87 de ani.
S-a născut la București, în strada Țărani nr. 46, fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu.
Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 a urmat cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” (1891-1896) din București.
De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, a fost nevoit să se întrețină singur, dând meditații.
O vreme a fost laborant la Fabrica de zahăr din Chitila (1897), apoi novice la mănăstirea Cernica. Cercurile bisericeşti l-au ajutat să plece în străinătate (bibliotecar la Universitatea Catolică din Fribourg, Elveţia, 1905; Paris, 1906; Geneva, 1900–1910, unde a făcut şi o şcoală de ceasornicari).
Întors la Bucureşti, a editat revista Linia dreaptă (1904) şi a condus cotidianul Seara (1913–1914).
Între 1918 şi 1919 a fost închis pentru colaboraţionism.
A debutat ca poet la Liga ortodoxă a lui Al. Macedonski, în 1896, cu versuri simboliste şi instrumentaliste. A desfăşurat o intensă activitate publicistică, remarcându-se prin originalitatea limbajului şi virulenţa pamfletară.
A publicat la Cugetul românesc, Adevărul literar, Lumea, Gândirea, Ţara noastră, Integral, Ramuri ş.a.
A editat revista Bilete de papagal (1929).
Maturizarea poetică a coincis cu exprimarea setei de cunoaştere şi a incertitudinilor existenţiale: Cuvinte potrivite, 1927, volum de debut, Premiul Academiei Române.
A reabilitat estetica urâtului: Flori de mucigai, 1931; a configurat din perspectivă cosmică universul microcosmic, casnic şi familial: Cartea cu jucării, 1931; Cărticică de seară, 1935; Hore, 1939, marcând una din cele mai puternice reacţii moderniste ale poeziei româneşti.
Ca prozator s-a făcut remarcat prin pamflete: Baroane, 1943, prin încetăţenirea tabletei ca gen: Tablete din Ţara de Kuty, 1933, prin schiţele şi portretele consacrate vieţii monahale, lumii politice şi gazetăreşti sau din închisoare: Poarta neagră, 1930, şi prin romanele poetice de critică socială: Cimitirul Buna Vestire, 1936; Lina, 1942.
Spre bătrâneţe a cultivat poezia de ţinută civică şi poemul sociogonic: Cântare omului, 1956, a continuat dialogul cu timpul şi divinitatea, meditând cu tristeţe calmă la condiţia umană: Frunze, 1961; Poeme noi, 1963; Silabe, 1965; Cadenţe, 1965; Litanii, 1967; Crengi, 1970, postum.
Premiul Naţional pentru poezie, 1934; Premiul Naţional pentru literatură, 1946; Premiul de Stat, 1955; Premiul Herder al Universităţii din Viena, 1965.
A fost tradus în franceză, italiană, spaniolă, germană, rusă, maghiară, polonă, cehă, bulgară, greacă, suedeză ş.a. Printre traducători au fost: Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, Miguel Angel Asturias, Gaston Bachelard, Maria Teresa León ş.a.
A fost una dintre marile personalităţi literare româneşti ale veacului XX, care a asigurat continuitatea între cultura interbelică şi cea postbelică și a permis păstrarea registrelor valorice în perioada războiului rece, relaţia literaturii române cu literaturile europene.
A devenit membru al Academiei Române în 1955. Funeralii naţionale.
Opere principale:
Volumele de poezii: Cuvinte potrivite, 1927; Flori de mucigai, 1931; Carticica de seara, 1935; Hore, 1939; “1907”, 1955; Frunze, 1961.
Volumele de proza: Icoane de lemn, 1930; Poarta neagra, 1930; Tablete din tara de Kuty, 1933; Ochii Maicii Domnului, 1934; Cimitirul Buna-Vestire, 1936.
Culegere de articole: Pagini din trecut, 1956 etc.
A tradus din La Fontaine (Fabule), Krîlov (Fabule), Gogol (Suflete moarte), Kuprin (Moloh), France (În floarea vieţii), Molière (Mizantropul, Avarul, Georges Dandin), Saltîkov-Scedrin (Povestiri) ş. a.
Citate asemanatoare
-
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?Ca sa fii respectat, incepe prin a te respecta tu insuti.Ziarul nu este numai o stire, telegrama, articol de fond, reportaj, numai politica si informatie... Ziarul e o stare sufleteasca.Spiritul critic al omului vrea sa stie mai mult decit ii permite inteligenta personala.Intaia grava preocupare este sa cauti perfectiunea, pe care n-ai s-o ajungi, desigur, niciodata, dar pe care trebuie sa o urmaresti neintrerupt cat iti dureaza firul, cu tenacitatea paianjenului nemiscat in mijlocul panopliei lui de matase.Asa, tinere, nu te-nfricosa de viata! Cauta sa descoperi adevaratele vopseli ale sufletului tau si mazgaleste lumea cu ele. Nu imprumuta paleta, tonurile si pensulele de la nimeni!Moartea, oricum ai privi-o, e o tagada, o injurie a inteligentei, nobila mireasma a pamantului ganditor.Niciodata si nimic nu este prea tarziu.Şi-a pierdut vara cântând, Greierele, şi flămând, A văzut, aşa, deodată, Pornind viscolul să bată. Nu se pomenea fărâmă De gânganie sau râmă; Şi nemaigăsind nimica, Dete fuga-mpleticit La vecina lui, furnica. Muşuroiul sta clădit, Plin cu tot ce-ai fi râvnit. Magazia cu făină Era sub o rădăcină; Şi, la rând, în multe caturi, Erau saci cu mei pe paturi. Adunaţi într-o firidă, Sâmburi roşii de stafidă. În dulap şi-ntr-un sertar, Mălai galben şi zahar. Ouăle cu coaja mică Erau ouă de furnică, Căci cumetrele îşi fac Prăjituri şi cozonac. Într-un beci închis cu scoabe, Boloboace: struguri boabe, Va să zică, un belşug Rânduit cu meşteşug. - Mă rog, maică, dumitale, Sunt în picioarele goale, Am rupt opinci şi obiele De calc de-a dreptul pe piele, Straie ce mai am pe mine, De gol ce-s, mi-e şi ruşine, Am rămas de capul meu, M-a uitat şi Dumnezeu... Luat de vânt, târât de apă, Plăpând ca foaia de ceapă, Încă de la arătură N-am mai pus nimic în gură. Să mă ierţi, de nemâncare S-a prins burta de spinare. Uite ce ţi-aş fi cerut, Niscai boabe de-mprumut... Până pe la Mărţişor... Vreau să rabd, dar nu să mor, Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi Da cu dobândă înapoi. Poţi să-ntrebi dacă nu sunt Om cinstit şi de cuvânt. Ce păcat că gospodina E zgârcită, bat-o vina! În loc să ia din cămări Şi să dea, pune-ntrebări. Că aşa o fi bogatul, Darnic mai vârtos cu sfatul. - Cum de ceri cu împrumut? Astă-vară ce-ai făcut? Zise potrivindu-şi barba Negri-i ochelari cu laba. - Ce să fac? De mi-e iertat, Astă vară am cântat. Am cântat cri-cri, gri-gri, Nopţi cu nopţi şi zi de zi. - Ai cântat! îmi pare bine! Acum joacă dacă-ţi vine! Şi calica de mătuşă Trânti ivărul la uşă. (Greierele și furnica) (Traducere, în versiune originală, după fabula omonimă a lui Jean de La Fontaine)
Nu-ti pierde niciodata naivitatile si temerile delicate si nu-ti fie rusine de ele: e marea avutie sigura a unui artist.
De la intentie la realizare e de parcurs obstacolul imens al posibilitatii.E destul sa vrei hotarat un lucru, pentru ca o evolutie sa se petreaca.Cine osteneste prea devreme pare sa consimta la disparitia lui.Am pretuit mai mult sfortarea de a se realiza, chinuit si dusman cu sine, tenace, strans in vointa de a se porunci si de a se totaliza intr-un rezultat fara pereche. Si cateodata cand e mistic urmarita si inversunat, sfortarea, catre devenire, cu caracterul ei etern, intrece momentana satisfactie de a fi ajuns.Stilul… expresia fireasca a gandului dezlipit de lume.Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.Daca te-ai nascut, cum zici tu, cu talent, du-te drept la el si nu asculta sfatul care te abate de la matca.A ramane om, cand exemplul te ispiteste si-ti aduce prejudicii, e o frumusete.
Actele mari pot avea origini infime.Nici un mestesug nu este mai frumos si mai bogat, mai dureros si mai gingas totodata, ca mestesugul fericit si blestemat al cuvantului.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.