Citate de Aldous L. Huxley

Cand te afli prea aproape de un munte, nu-i vezi inaltimea.

Ceea ce esti nu poti vedea, ceea ce vezi e doar umbra ta.

Cand cade un vultur, cine poate sti in ce fund de prapastie se va opri? Prabusirile unui om se masoara intotdeauna dupa inaltimea la care se ridicase.

Numai o catastrofa generala a globului ar putea sa stinghereasca stiintele, artele si sa ingroape sub ruinele ei numele oamenilor celebri care le-au cultivat cu succes. Lumina spiritului poate sa-si schimbe climatul, dar ea e la fel de nepieritoare ca lumina soarelui.

Nimeni nu poate intelege ceea ce nu simte.

Nimic n-are niciun fel de sens decat in raport cu altceva: bine, rau, justitie, civilizatie, cruzime, frumusete.

Sa nu vrei sa fii acela care esti, sa negi radacinile din care ai crescut inseamna sa porti propria-ti piele ca un vesmant imprumutat.

Nesocotindu-mă niciodată o persoană atât de importantă [pentru a fi o personalitate marcantă a culturii române], nu m-am gândit la atributele care mă caracterizează. De altfel, de mic copil am suferit de o timiditate inhibitorie faţă de lumea din jur. M-a stăpânit toată viaţa, în ciuda jovialităţii mele. Nimeni n-a ştiut şi, probabil, n-a bănuit ce chin era pentru mine luarea cuvântului în public. Fiecare seminar, fiecare curs, fiecare conferinţa erau insoţite de un trac care-mi oprea cuvintele în gât. Făceam aproape totdeauna crize de tahicardie, din pricina efortului, a emoţiei, dar mai ales de teamă că n-am să izbutesc să spun tot ce trebuie spus, să dau auditoriului satisfacţia unei comunicări depline. Dar fie rutina, fie apropierea studenţilor de mine, mi-au dat încredere în ceea ce făceam şi în ceea ce urmăream: să le lărgesc orizontul de cultură, să-i fac să iubească literatura, să-i înalţ spre lumea valorilor. Rezultatele au fost treptat tot mai bune. Studenţii veneau la mine nu numai pentru chestiuni de specialitate, ci şi cu întrebări de viaţă, ca la un duhovnic. Până astăzi primesc mărturiile afecţiunii lor. Unii vin să mă vadă chiar la Văratec, alţii îmi scriu sau îmi trimit cărţile lor, cu calde evocări ale anilor lor de formaţie.

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

Daca incerci intotdeauna sa fii un om obisnuit, nu vei sti niciodata cat de uimitor poti fi. © CCC

Omul trebuie sa-si dezvolte personalitatea la maximum, printr-o cura de imbogatire, de cultivare, de dezvoltare a tuturor valorilor sufletesti.

Nu-ţi exprima părerile, sentimentele, dispoziţiile. Şterge-ţi personalitatea. Atunci ghidul tău interior, fără să-și mai provoace probleme, te conduce la ceea ce e esenţial în tine: natura universală imperturbabilă. © CCC

…Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce stii ca este adevarul in gandirea ta si pentru ceea ce simti ca este frumos in inchipuirea ta, numai aceasta iti pune pe frunte  semnul celor chemati.

Fiecare om tinde sa se depaseasca pe sine. Orice mo­ment trebuie sa fie superior celui anterior. De la inaltimea ultimei etape savarsite in realizarea personalitatii absolute, totale, omul poate sa-si contemple critic drumul parcurs, sa priveasca de la inaltime si cu luciditate trecutul.

Trebuie mereu sa studiezi natura celorlalti, inainte de a da liber curs propriei naturi.

Nimeni n-are dreptul sa impuna altuia placerea si caracterul lui, nimeni n-are datoria sa-si imprumute de la altul caracterul si placerea.

In viata, nu trebuie sa te gasesti pe tine insuti, in viata, trebuie sa te creezi pe tine insuti.

Mai mult decat ideile, temperamentul este acela care oglindeste omul.

Prea putine personalitati se bucura cu adevarat de popularitate.

Suntem făcuţi şi din ceea ce nu vrem să dezvăluim. (Acrobații) © CCC