Ni se pare ca traieste cu adevarat si se foloseste de viata numai acela care, dedat vreunei indeletniciri, cauta sa-si faureasca un nume prin vreo isprava stralucita, prin vreun talent deosebit...; in noianul necuprins al lucrurilor omenesti firea arata fiecaruia cate o carare.
Adevaratii stalpi ai societatii sunt adevarul si libertatea.
Indoielnic?...acela care se indoieste si de propria lui indoiala.
Ca sa traiesti, trebuie sa ai un scop si sa te agati de el. Daca veti munci numai pentru prezent, munca voastra va da rezultate slabe; trebuie sa munciti mai ales pentru viitor…omenirea a trait intotdeauna pentru viitor.
Idealurile se aseamana cu stelele: nu le poti atinge, in schimb te poti orienta.
Viata omului numai atunci e pretioasa cand urmareste un ideal.
Care este prima datorie a omului? Raspunsul e simplu: sa fie el insusi!
Cu ajutorul realului traim, prin ideal existam.
Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.
Acolo unde nu-i putere,
nicio chemare nu se cere,
cand nu poti fi ce-ar trebui,
fii numai ceea ce poti fi.
Idealul nu este altceva decat punctul culminant al logicii, asa cum frumosul nu este altceva decat culmea adevarului. A iubi frumosul inseamna a dori lumina.
A avea un ideal inseamna a avea o oglinda. Intr-un ideal te speli ca intr-o apa curata. Intr-o oglinda iti speli chipul obosit, potrivindu-ti-l pana cand te accepti sa fii.
As vrea sa fiu omul unui singur vis.
Paradisul lui Dante, aceasta sublima expresie a idealului, acest albastru vesnic nu se gaseste decat in suflet.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.