Vasile Conta

Vasile Conta, 15 nov. 1845 – 21 apr. 1882, născut în satul Ghindăoani, judeţul Neamț, filosof român, descendent al unei familii de preoți. A trăit 37 de ani.

A urmat cursurile Școlii primare de la Tg. Neamț, unde l-a avut coleg pe Ion Creangă, iar mai apoi Academia Mihăileană sau Gimnaziul Central din Iași, unde a luat bacalaureatul în 1868.

În 1862, întrerupe studiile și însoțește o trupă de actori prin întreaga Moldovă, timp în care scrie o piesă de teatru jucată la Botoșani, iar în 1875 traduce piesa Miss Multon de Adolphe Belot.

În 1864, reia studiile liceale, terminate patru ani mai târziu, în 1868. După absolvire, funcționează ca profesor suplinitor la Catedra de filosofie. În același an, 1868, se înscrie la Facultatea de Drept din Iași.

În octombrie 1869 obține o bursă din partea unei societăți filantropice din Iași, „Societatea pentru încurajarea junimii române la învățătură” („Pogor–Fătu”) și este trimis pentru studii comerciale în Belgia, unde urmează cursurile Institutului Superior de Comerț din Anvers, pe care le încheie în 1871.

Simultan cu studiile comerciale, Conta studiază dreptul la Universitatea din Bruxelles. În 1871 obţine diploma de absolvire a studiilor comerciale, iar în anul următor, doctoratul în drept la Universitatea din Bruxelles.

Revenit în țară, Vasile Conta va practica avocatura. În Ianuarie 1873 Conta se prezintă la concursul pentru catedra de Drept Civil la Universitatea din Iaşi, catedră pe care o ocupă puţin mai târziu.

Chiar In timpul studiilor (1871) Conta e nevoit sa plece în Italia din cauza problemelor de sănătate. Din cauza bolii, trăiește retras, elaborându-și operele filosofice.

În 1879 Conta este ales deputat de Iaşi şi ține un discurs în chestiunea evreiască.

În 1880 este numit ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice în cabinetul lui I. C. Brătianu, însă este nevoit să demisioneze în curând, primind în acelaşi timp postul de consilier la Înalta Curte de Casație şi Justiţie.

În toamna anului 1881 Conta pleacă din nou în Italia din cauza problemelor de sănătate și se întoarce la fel de bolnav la începutul anului următor. S-a stins din viață în București pe 21 aprilie 1882.

Opere principale:

Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877; Originea speciilor, 1877; Încercări de metafizică, 1879; Bazele metafizicii, 1890; Întâile principii care alcătuiesc lumea, 1888, neterminată, publicată postum.