Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu, nume la naştere Vasile Costache Voicun, 27 nov. 1884 – 26 apr. 1963, scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet, dramaturg și prozator. A trăit 79 de ani.

S-a născut în Pârscov, jud. Buzău. A început școala în satul Pleșcoi, Buzău în 1890, iar cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București.

Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 – 1903). Și-a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1903, iar după absolvire, a practicat profesia de medic. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910.

Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer.  Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică.

Arestat în 1958, a făcut cinci ani închisoare pentru un presupus complot politic. A fost prieten cu Urmuz (pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, scriitor român de avangardă).

Membru post-mortem al Academiei Române în 1993.

Opere principale:

A  scris poezii care evoluează de la eminescianism la tenta religioasă: Poezii, 1916; Poeme cu îngeri, 1927; Destin, 1933; Întrezăriri, 1939; Ultimele sonete închipuite ale lui William Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, 1964.

Proza, publicată postum, are caracter mitic şi fantastic: Povestiri, 1966; Zahei orbul, 1970.

Teatrul său îmbină, de asemenea, realul cu fantasticul: La pragul minunii, 1932.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.