Românul eminescian poate fi numit şi „Sitzfleisch”, adică păstrează ceva din temeinicia şederii, e contemplativ, spiritual, mai mult sau mai puţin visător, în timp ce românul caragialian e mai puţin încărcat cu o latură spirituală. Caragialienii sunt situaţi pe o scenă unde, în loc să reţină că trebuie să fii înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, de cele mai multe ori, se declară „blânzi” ca şerpii şi „înţelepţi” ca porumbeii...
Din intelepciune provin trei lucruri: gandire justa, vorbire fara greseala si actiune dreapta.
Toată înţelepciunea omenească constă în două cuvinte: a aştepta şi a spera!
Adevărata înţelepciune constă în a nu părea înţelept.
(Prometeu încătușat)
© CCC
Daca vrei sa inaintezi in intelepciune, nu te uita de te ia lumea de prost, ori nebun. E treaba ei, nu e a ta.
Omul intelept nu spune tot ce gandeste, dar ce spune, gandeste.
Un om inteligent are o minte activă. Un om înțelept are și o inimă în lucrare. În fine, un sfânt are și un trup pe potrivă.
Oricat am fi de invatati prin stiinta altora, intelepti nu putem fi decat pe seama intelepciunii noastre.
Daca vrei sa fii considerat intelept, invata sa intrebi cu intelepciune, sa asculti cu luare-aminte, sa raspunzi linistit si sa incetezi de a vorbi cand nu mai ai nimic de spus.
Inteleptii vorbesc pentru ca au ceva de spus, prostii, pentru ca trebuie sa spuna ceva.
© CCC
Inteleptul stie ca evenimentele sunt prilejuite uneori de intamplare, iar alteori de noi insine... El mai stie ca ceea ce vine de la noi este liber de tirania judecatii exterioare, putand fi insotit de elogii sau de blam… Numai intr-o mica masura se conduce inteleptul dupa datele intamplarii. Faptele mari si esentiale sunt produse si dirijate acum, si in viitor, in tot timpul vietii, de catre ratiune.