Românul eminescian poate fi numit şi „Sitzfleisch”, adică păstrează ceva din temeinicia şederii, e contemplativ, spiritual, mai mult sau mai puţin visător, în timp ce românul caragialian e mai puţin încărcat cu o latură spirituală. Caragialienii sunt situaţi pe o scenă unde, în loc să reţină că trebuie să fii înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, de cele mai multe ori, se declară „blânzi” ca şerpii şi „înţelepţi” ca porumbeii...
Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea, bătrânețea e timpul de a o aplica.
(Reveriile unui călător singuratic)
Nu atinge flautul atunci când tobele sună în jur; când nebunii au cuvântul, înțeleptul va tăcea.
© CCC
In viata oamenilor se intampla ca la jocul de zaruri: daca n-ai aruncat numarul care-ti trebuie, foloseste-te cu chibzuinta de cel iesit.
Daca vrea puternic sa fie oricine,
sa se stapaneasca mai intai pe sine.
Singurul mod de a intelepti un animal arogant din fire este de a-i arata din ce noroi e plamadit.
Intre doua cai rele, inteleptul trebuie sa urmeze pe cea mai putin rea.
Căutarea înțelepciunii nu este o aventură colectivă, ci un proces singular și solitar. Mă feresc mereu de formulele atotcuprinzătoare care îneacă individualitățile și declară, ca în reclame, „tuturor ne place asta”, „toți facem asta”. Fiecare ființă este unică, aceasta este minunea, cel puțin dacă ești conștient de asta.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.