Willa Cather

---

Willa Cather, pe numele complet Wilella Sibert Cather, 7 dec. 1873 – 24 apr. 1947, născută lângă Winchester, Virginia, S.U.A., romancieră americană remarcată pentru portretele de coloniști și relatarea vieții de frontieră din câmpiile americane. A trăit 74 de ani.

La vârsta de 9 ani, împreună cu familia, Cather s-a mutat din Virginia la frontiera cu Nebraska, unde de la 10 ani a locuit în satul Red Cloud. Acolo a crescut printre imigranții din Europa – suedezi, boemi, ruși și germani – care săpau pământul din Marile Câmpii.

La Universitatea din Nebraska a dat dovadă de un talent pronunțat pentru jurnalism și scrierea de povești, iar la absolvirea din 1895 a obținut un post în Pittsburgh, Pennsylvania, într-o revistă despre familie.

Mai târziu, a lucrat ca redactor corector și redactor de muzică și dramă la jurnalul Pittsburgh Leader. S-a orientat spre cariera didactică în 1901, iar în 1903 și-a publicat primul volum de versuri, Amurgurile de aprilie (April Twilights).

S-a stabilit în New-York, iar în 1905, după publicarea primei culegeri de povestiri, Grădina trolului (The Troll Garden), care conține câteva dintre cele mai bune scrieri ale sale, a fost numită redactor-șef al publicației lunare din New York, McClure’s. După ce și-a consolidat tirajul în scădere, a plecat în 1912 pentru a se dedica în întregime scrierii de romane.

Primul roman al lui Cather, Podul lui Alexandru (Alexander’s Bridge), 1912, este o poveste fictivă a vieții cosmopolite. Totuși, sub influența regionalismului scriitoarei Sarah Orne Jewett, a apelat la materialul ei familiar din Nebraska.

Cu Oh, pionierii! (O Pioneers!), 1913 și Antonia mea (My Antonia), 1918, care au fost adesea desemnate piesele sale de rezistență, Cather și-a găsit temele caracteristice, glorificând spiritul pionieratului și curajul specific frontierei pe care a cunoscut-o în tinerețe.

Unul dintre ai noștri (One of Ours), 1922, care a câștigat premiul Pulitzer, și O doamnă pierdută (A Lost Lady), 1923, au deplâns dispariția spiritului de pionierat.

În lucrarea timpurie Cântecul ciocârliei (Song of the Lark), 1915, precum și în poveștile reunite în Tinerețea și strălucitoarea Meduza (Youth and the Bright Medusa), 1920, inclusiv mult antologizatul Cazul lui Paul (Paul’s Case) și Lucy Gayheart (1935), Cather a ilustrat cealaltă parte a experienței sale – încercarea personajului de a se smulge provincialismului micilor orașe, prin lupta talentului său de a ieși din viața de constrângeri a preriilor și efectele înăbușitoare ale vieții în micile orașe.

O ilustrare matură a ambelor teme poate fi găsită în Destine obscure (Obscure Destinies), 1932. Totuși, cu succesul și vârsta mijlocie, Cather a experimentat o deziluzie puternică, care s-a reflectat în Casa Profesorului (The Professor’s House), 1925, și în eseurile intitulate Nu sub patruzeci (Not Under Forty), 1936. De exemplu, în romanul Casa profesorului, protagonistul, profesor universitar, se confruntă cu vârsta mijlocie și singurătatea personală și profesională.

Soluția sa a fost să scrie despre spiritul de pionierat al unei alte epoci, cea a misionarilor catolici francezi din sud-vest în Moartea vine după arhiepiscop (Death Comes for the Archbishop), 1927, și al francezilor canadieni din Quebec în Umbre pe stâncă (Shadows on the Rock), 1931. Pentru decorul ultimului ei roman, Sapphira și sclava (Sapphira and the Slave Girl), 1940, s-a inspirat din Virginia strămoșilor și a copilăriei sale.

Testamentul lui Cather a stabilit protecții puternice în jurul proprietății sale intelectuale, împiedicând adaptările ficțiunii sale și interzicând publicarea corespondenței sale. Cu toate acestea, la moartea unui nepot (în anul 2011), care a servit ca ultimul său executor testamentar desemnat, drepturile de autor ale operei sale au trecut la Willa Cather Trust. Trustul – un parteneriat al Fundației Willa Cather, al familiei rămase a lui Cather și al Fundației Universității din Nebraska – a ridicat interdicțiile de a publica scrisorile ei. Deși Cather distrusese o mare parte din corespondență, aproape 3.000 de misive au fost depistate de cercetători, iar 566 au fost reunite în Scrisorile alese ale lui Willa Cather (The Selected Letters of Willa Cather), 2013.

Opere principale:

Poezie: Amurgurile de aprilie, 1903;

Romane: Trilogia preriei: Oh, pionierii!, 1913; Cântecul ciocârliei, 1915; Antonia mea, 1918;

Alte romane: Podul lui Alexandru, 1912; O doamnă pierdută, 1923; Casa profesorului, 1925; Dușmanul meu de moarte, 1926; Moartea vine după arhiepiscop, 1927; Umbre pe stâncă, 1931; Lucy Gayheart, 1935;

Nuvele: Grădina trolului, 1905; Tinerețea și strălucitoarea Meduza, 1920; Destine obscure, 1932; Vechea frumusețe, 1948;

Nuvele izolate: Mina de diamante, 1916; În curând, Afrodita!, 1920.