William Golding

William Golding, 19 sept. 1911 – 19 iun. 1993, romancier, dramaturg și poet britanic aparținând curentului postmodernist. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, 1983, membru al Societății Regale de Literatură. A trăit 82 de ani.

Al doilea fiu al unei familii în care tatăl era profesor, cu convingeri politice radicale și un apărător fervent al raționalismului științific, iar mama, sufragetă.

În 1930, s-a înscris la Brasenose College, Universitatea Oxford, la secțiunea știință, dar s-a alăturat secției literare după doi ani. În anul absolvirii, în 1934, a publicat o colecție, „Poezii”.

A fost angajat în Marina Regală, participând la debarcările în Normandia și această experiență a războiului a influențat viziunea sa pesimistă asupra oamenilor.

Primul și cel mai cunoscut roman al său, acum deja clasicul „Împăratul muștelor”, a fost refuzat de douăzeci și unu de ori și a fost publicat abia în 1954. Este povestea unor băieți rămași izolați pe o insulă, experiență care îi transformă în adevărați sălbatici. Multe dintre romanele sale ulterioare sunt parabole ale condiției umane, care arată subțirimea pojghiței civilizației.

Romanele sale sunt adesea alegorice, pline de aluzii la literatura clasică, la simbolismul creștin și la mitologie, centrate în jurul conflictului dintre sălbăticia înnăscută a omului și influența civilizatoare a rațiunii.

În 1988, ca urmare a contribuțiilor sale în literatură, a fost înnobilat cu titlul de cavaler de regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit: astfel, a devenit Sir William Golding.

În 2008, The Times l-a clasat pe Golding pe locul trei pe lista cu „Cei mai mari 50 de scriitori britanici din 1945”.

Opere principale:

Romane: Împăratul muștelor, 1954; Moștenitorii, 1955, Martin cel avid (Martin, hoțul), 1956; Chris Martin, 1958;  Fluturele de aramă, 1958; Cădere liberă, 1959; Turnul, 1964; Piramida, 1966; Parada sălbatică, 1979, recompensat cu Premiul Memorial James Tait Black; Călătorie la capătul pământului, o trilogie istorico-maritimă, cu romanele: Rituri de trecere, 1980, Premiul Booker sau Premiul Național al Cărții; Reședințe apropiate, 1987; Foc de la brâu în jos, 1989;

Nuvele: Zeul Scorpion, 1971.

***

Premiile Memoriale James Tait Black sunt premii literare acordate pentru literatura scrisă în limba engleză. Acestea se acordă în fiecare an, începând din 1919, autorilor care scriu în limba engleză și, împreună cu Premiul Hawthornden, sunt cele mai vechi premii literare din Marea Britanie.

Aflate sub patronajul Universității din Edinburgh, Scoția, Marea Britanie, premiile au fost fondate, în 1919, de Janet Coats Black în memoria regretatului ei soț, James Tait Black, partener al Casei de editură A & C Black Ltd. Premiile sunt acordate pentru trei categorii: ficțiune, biografie și dramă. Fiecare dintre câștigători primește suma de 10.000 de lire sterline, fiind cel mai mare premiu literar din Scoția.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.