Zelda Fitzgerald

Zelda Fitzgerald, pe numele dinaintea căsătoriei Zelda Sayre, 24 iul. 1900 – 10 mar. 1948, născută în Montgomery, Alabama, S.U.A., scriitoare și artistă americană, cunoscută mai ales pentru personificarea idealurilor lipsite de griji ale fetișcanei (flapper) din anii 1920 și pentru căsătoria ei tumultoasă cu F. Scott Fitzgerald. A trăit 48 de ani.

Zelda era fiica cea mai mică a judecătorului de la Curtea Supremă din Alabama, Anthony Dickinson Sayre și a lui Minnie Buckner Machen Sayre. Era un copil plin de spirit și capricios, iar în adolescență, lipsa ei de cuviință – în special flirtul, băutul și fumatul – ridica sprâncenele grupului rafinat din orașul ei natal.

După absolvirea liceului în 1918, Zelda l-a întâlnit pe F. Scott Fitzgerald la un club country de dans de weekend. Zelda era obișnuită la astfel de activități sociale, iar el era un ofițer staționat în tabăra Sheridan din apropiere. Scott a început o curteze, dar Zelda ezita în privința perspectivelor sale financiare și continua să flirteze cu alți pretendenți.

Când Scott a publicat primul său roman, Dincoace de Paradis (This Side of Paradise), în martie 1920, Zelda a acceptat în cele din urmă să se căsătorească cu el, iar cei doi s-au căsătorit la New York pe 3 aprilie. Zelda a născut singurul lor copil, Frances (“Scottie”) Fitzgerald, anul urmator.

This Side of Paradise a fost un succes imediat, iar cuplul a devenit peste noapte celebru. Reprezentând rebeliunea tinerească din anii 1920, Scott a devenit cunoscut drept cronicarul Epocii Jazzului, iar Zelda a devenit o emblemă a femeii eliberate din anii 1920. Amândoi s-au lăsat purtați într-un stil de viață extravagant, cheltuind peste posibilitățile lor pentru călătorii, petreceri și băuturi alcoolice.

În 1924, familia Fitzgerald s-a mutat în Franța, unde s-a alăturat unui grup de expatriați americani, condus de Gerald și Sara Murphy, pe Riviera. Acolo Scott și-a terminat al treilea roman, Marele Gatsby, în 1925. Deși cartea avea să devină mai târziu un clasic, primirea sa inițială mediocră l-a dezamăgit pe Scott. Până la sfârșitul deceniului, căsătoria deja plină de certuri a soților Fitzgerald devenise și mai agitată. Scott s-a chinuit să scrie al patrulea roman al său, iar Zelda și-a căutat propriile ieșiri creative, scriind povestiri pentru reviste, pictând, înotând și exersând intens baletul, un hobby din tinerețea sa.

În 1930, Zelda a avut o cădere mentală și și-a petrecut anul următor în diferite clinici europene. Când a fost externată în 1931, familia Fitzgerald s-a mutat înapoi în Statele Unite. Zelda, totuși, a avut o altă cădere în 1932 și a intrat în clinica de psihiatrie Phipps din Baltimore, unde a scris singurul ei roman, Salvați-mi valsul (Save Me the Waltz), 1932.  Cartea era în mare parte autobiografică, relatând perspectiva fei ață de căsătoria tulbure a familiei Fitzgerald prin intermediul personajelor Alabama Beggs și soțul ei pictor, David Knight. Scott era supărat că Zelda folosește același material pe care plănuia să-l folosească pentru romanul său și a învinuit facturile ei medicale pentru că l-au împiedicat să-și termine propria lucrare.

Save Me the Waltz, însă, nu s-a vândut bine, iar Zelda s-a orientat către dramaturgie. Scandalabra, descrisă ca o „farsă-fantezie”, a fost pusă în scenă de un mic grup de teatru din Baltimore în 1933, dar glumele sale incoerente doar i-au derutat pe critici. Următorul ei efort creativ, pictura, nu a mers mai bine, cu un spectacol la New York în 1934, aducând recenzii ambivalente.

Între timp, Scott a publicat în sfârșit Blândețea nopții (Tender Is the Night), 1934, la aproape 10 ani după ce și-a terminat al treilea roman. În acest moment, însă, familia Fitzgerald era foarte îndatorată, Scott se lupta cu alcoolismul, iar Zelda intra și ieșea din clinicile de sănătate. În 1936, Zelda a intrat în Highland Hospital din Asheville, Carolina de Nord, iar în 1937 Scott s-a mutat la Hollywood pentru a deveni scenarist. A murit de un atac de cord acolo trei ani mai târziu, la vârsta de 44 de ani.

Zelda a continuat să picteze și a început un al doilea roman, Lucrurile lui Cezar (Caesar’s Things), dar a murit într-un incendiu la Spitalul Highland în 1948 înainte ca să-l poată termina.

Nu a atins niciodată succesul creativ pe care l-a căutat cu ardoare, dar ea și Scott au inspirat numeroase biografii, romane, filme și seriale TV.

Opere principale:

Romane: Salvați-mi valsul (Save Me the Waltz), 1932.