Ziua Îndrăgostiților, cea mai romantică zi a anului

14 februarie este cea mai romantică zi a anului: este Ziua Îndrăgostiților! Originile și tradiția Zilei Îndrăgostiților, Ziua Sfântului Valentin, Valentine’s Day, o sărbătoare a iubirii, datează de câteva secole.

Povestea Zilei Îndrăgostiților în Roma antică…

Este dificil de reconstituit originile exacte ale acestei sărbători, dar se pare că și-a avut originea în Roma antică. Cu multe secole în urmă, romanii, adepți ai festivalurilor, celebrau în fiecare zi de 15 februarie Lupercalia, care marca sfârșitul iernii. Prin acest festival îl onorau pe Faunus, zeul pădurii și al câmpiilor, zeul turmelor și al păstorilor.

Potrivit legendei, în secolul al III-lea e.n., la începutul creștinismului, când Europa nu era încă convertită în totalitate, împăratul Claudius al II-lea Goticul, care în nici un caz nu-i iubea pe creștini, dorea să interzică oficierea căsătoriilor pentru ca mai mulți bărbați să poată fi trimiși la război. Valentin din Terni, care era un preot creștin, considera că dreptul oamenilor de a se căsători era dat de Dumnezeu, iar Claudius nu avea dreptul sa-l interzică. Astfel, căsătorea în secret cupluri, cununiile fiind făcute în locuri secrete, pentru a nu afla împăratul. Lui Claudius i-a plăcut personalitatea lui Valentin, considerând că este un om tânăr și înțelept. L-a încurajat să renunțe la creștinism și să devină soldat roman.

Deoarece Valentin venea în continuare în ajutorul creștinilor persecutați și a refuzat să se supună voinței împăratului, Claudius Goticul considerând acest lucru o sfidare a poruncii sale, a ordonat imediat întemnițarea și apoi executarea acestuia.

Vitraliu din bazilica Sf. Valentin cu Valentin din Terni cununându-i pe soldatul roman Sabino și o tânără creștină din Terni, Serapia

În temniță, a întâlnit-o pe fiica temnicerului său, o fată oarbă din naștere, pe nume Julia. În timpul captivității sale, Valentin a întreținut cu Julia o relație romantică, aceasta rugându-l pe Valentin să-i descrie lumea. Julia, din dragoste pentru Valentin, îi aducea mâncare până în seara când, conform tradiției, a avut loc un miracol: unii martori spuneau că au văzut o lumină puternică strălucind prin fereastra celulei sale, în timp ce Julia și-a recăpătat vederea strigând de bucurie: „ Acum văd! Văd lumea așa cum mi-ai descris-o!”

Până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi spunându-le: “Adu-ți aminte de Valentin al tău.” În ziua execuției sale, a fost bătut crunt de legionarii romani și decapitat pe Via Flaminia, pe 14 februarie 269.

Toată familia Juliei s-a convertit la creștinism pentru a onora memoria lui Valentin. Se spune că Julia a plantat un migdal lângă mormântul lui Valentin. De atunci, arborele de migdaal a devenit un simbol al iubirii.

Câteva secole mai târziu, Papa Ghelasie I a decis să înlocuiască sărbătoarea Lupercaliilor cu Ziua Îndrăgostiților, în cinstea preotului martir care a devenit sfânt.

Povestea Zilei Îndrăgostiților la curtea Angliei…

Tradiția și povestea Zilei Îndrăgostiților s-au răspândit apoi la curtea Angliei, unde s-au auzit multe povești și zvonuri: s-a spus că înainte de execuția sa, Valentin din Terni i-ar fi strecurat un cadou fiicei temnicerului, spunându-i „din partea lui Valentin al tău”. Alții au spus că, înainte de a fi întemnițat, preotul i-a ajutat pe soldații romani să se căsătorească, chiar și atunci când împăratul interzisese strict acest obicei. Fie că sunt adevărate sau nu, aceste povești au contribuit la legenda romantică a Zilei Îndrăgostiților, dând naștere „Zilei Sfântului Valentin” pentru tinerii și tinerele aristocrației engleze.

De la o sărbătoare religioasă la o sărbătoare laică

De la Chaucer la Shakespeare, un sfânt „creat“ de scriitori

Timp de secole, Sfântul ­Valentin nu a fost altceva decât un sfânt martir cinstit de Biserică, dar a devenit popular prin intermediul unui mare ­scriitor, și acest lucru s-a petrecut în mod paradoxal pentru că ­ştiutorii de carte erau destul de puţini la acea vreme.

Nu a existat nici o înregistrare oficială despre Ziua Îndrăgostiților înainte de poemul poetului englez medieval Chaucer. De aceea, se spune că el ar putea fi persoana din spatele acestui concept laic al Zilei Îndrăgostiților.

Între 1377-1382, Geoffrey Chaucer a conceput poemul devenit faimos “Divanul păsărilor” sau “Parlamentul păsărilor” (“The Parlament of Foules”),  scris cu prilejul nunții unor persoane de la curtea regală, în care se vorbeşte despre “rolul” Sfântului Valentin ca protector al logodnei zburătoarelor:

“Căci vezi, era de Sfântul Valentin, când vin ca să-şi aleagă-aici perechea sodom de păsări, de-orice soi şi cin. Făcînd o larmă de-mpuia urechea (…)

Neamurile toate de zburătoare, orice stat şi pană/puteau găsi acolo adunate în faţa Firii, zeea pământenă/ şi fiecare, după plac sau toană, îşi alegea, plinindu-şi datoria/ în voie, bărbătuşul sau soţia.

Gătind această treabă, buna Fire/ Le-a dat atunci pereche tuturor, legaţi cu-a amânduror învoire./ O Doamne, mare bucuria lor! /Pe aripi luându-se, porniră-n zbor, uniţi, cu gâturile împletite, dând mulţumită zeei mult iubite.

Bine-ai venit cu dulce soare, vară, ce-ai scuturat al iernii ger cumplit şi lungile nopţi negre le-ai gonit!/ Sân Valentine, duhu-ţi iarăşi zboară, şi-ţi cântă păsările cânt vrăjit:/ Bine-ai venit cu dulce soare, vară, ce-ai scuturat al iernii ger cumplit.” (traducerea Dan Duţescu)

Ultimele versuri ale poemului lui Chaucer, în latină:“Explicit Parliamentum Avium in die Sancti Valentini tentum, secundum Galfridum Chaucers. Deo gracias”

“(Aici) se sfârşeşte Divanul păsărilor, ţinut în ziua Sfântului Valentin, după Geoffrey Chaucer. Lui Dumnezeu mulţumire”.

Sfântul Valentin al lui Chaucer era deja un personaj mitologic, devenind cu timpul protectorul îndrăgostiţilor și ajungând în tot Occidentul un sfânt extrem de popular.

În anii 1600, această sărbătoare apare şi la ­Shakespeare şi nu oriunde, ci chiar în piesa “Hamlet”, în cântecul Ofeliei:

“To-morrow is Saint Valentine’s day, / All in the morning bedtime, / And I a maid at your window, / To be your Valentine.”

“În zi de sfântul Valentin/Dis-de-dimineaţă/La fereastră iute-ţi vin/Ca să-ţi fiu mireasă.”

Felicitările sau cărțile poștale trimise de Sf. Valentin, numite “valentine”

Mesaje formale, sau valentine, au apărut în anii 1500, iar la sfârșitul anilor 1700, erau folosite un fel de cărți poștale tipărite care se comercializau. Primele valentine comerciale au fost tipărite, la mijlocul anilor 1800, în Statele Unite.

Acestea îl reprezentau în mod obișnuit pe Cupidon, zeul roman al iubirii, alături de inimi, considerate în mod tradițional sediul emoției. Deoarece se credea că perioada de împerechere a păsărilor începe la mijlocul lunii februarie, păsările au devenit și ele un simbol al zilei. Cadourile tradiționale includeau bomboane și flori, în special trandafiri roșii, un simbol al frumuseții și al iubirii.

În Franţa era o adevărată tradiţie a trimiterii de „valentine”, un fel de felicitări din hârtie, decorate cu simbolurile zilei și pe care erau scrise versuri de dragoste. Felicitările de Ziua Îndrăgostiților au început în Franța în anii 1400, când 14 februarie a fost desemnată ca zi de sărbătoare a iubirii romantice.

Cea mai veche carte poștală care a supraviețuit, în Anglia, păstrată în colecția de manuscrise de la British Library, a fost cea a lui Charles, duce de Orleans. În 1415, Charles, duce de Orléans, i-a scris soției sale “o valentină” în timp ce era ținut prizonier în Turnul Londrei. Nobilul francez fusese rănit și capturat în bătălia de la Agincourt, în timpul Războiului de 100 de ani.

Una dintre numeroasele “valentine” scrise de Ducele de Orléans

„Je suis desja d’amour tanné Ma tres doulce Valentinée.”, „Sunt deja bolnav de dragoste, Prea dulcea mea Valentină”.

Poezia ducelui Charles D’Orleans, contemporan al lui François Villon, era marcată de împrejurarea în care se afla, departe de soția sa:

“Acum, de Sfântul Valentin,/Toţi – sorţilor perechea-şi cer./Eu să rămân, Amor, stingher,/Părtaş să nu-ţi fiu la festin?/Din zori, treaz, nu mai termin/Să mă gândesc şi să mai sper./Acum de Sfântul Valentin.//Dar nepăsarea cui mă-nclin/Bun doftor pulsu-mi ia ­sever,/Sfat dându-mi tihna să prefer/Şi-n perini să mai dorm puţin./Acum de Sfântul Valentin”.

Charles de Valois,  24 nov. 1394 – 5 ian. 1465, a fost Duce de Orléans, dar și poet francez, cunoscut pentru celebrele sale rondeluri, balade și versuri ocazionale. Charles a fost căsătorit de trei ori. Prima lui soție a fost Isabella de Valois care a murit la naștere. A doua soție a fost Bonne de Armagnac, în 1410. Bonne a murit înainte ca el să se întoarcă din captivitate. Ducesa Bonne de Armagnac a murit înainte ca poezia să poată ajunge la ea. În cei 25 de ani de închisoare ai ducelui, el i-a scris soției sale 60 de poezii de dragoste despre care se spune adesea că au fost primele „valentine”. La întoarcerea sa în Franța, în 1440, Charles s-a căsătorit cu Maria de Cleves și au avut trei copii.

O altă scrisoare de Sf. Valentine, care a supraviețuit, de data aceasta scrisă în limba engleză, datează din 1477 și este adresată de Margery Brew logodnicului ei John Paston. John era numit “my well-beloved Valentine”, „iubitul meu Valentin”.

Dar abia la începutul anilor 1700 au început să se trimită cărți poștale tradiționale de Sf. Valentin. Îndrăgostiții le confecționau manual, decorând hârtia cu flori, noduri ale iubirii și poezii. Cărțile poștale erau strecurate pe sub ușă sau lăsate pe tocul ușii.

Felicitarea care include cuvintele “be my Valentine”, datează din jurul anilor 1790, fiind scrisă de mână acum peste 230 de ani și a fost vândută în cadrul unei licitații publice pentru suma de £7,000.

Cea mai veche felicitare de Sf. Valentin, descrisă ca ceva foarte special, de propietarul Casei de Licitații Hansons din Etwall, Derbyshire, scrisă și desenată manual, datează din 1790, pe vremea când romanciera Jane Austen se afla în viață

Declarația de dragoste scrisă pe fața “valentinei”: “Farewell you sweet and turtle dove. / On you alone, I fixed my love. / And if you never can be mine, /I never can no comfort find!”

“Farewell you sweet and turtle dove. On you alone, I fixed my love. And if you never can be mine, I never can no comfort find!”

Cărțile poștale tipărite au apărut mai întâi în Marea Britanie. Cea mai veche carte poștală care a supraviețuit datează din 1797 și este expusă la York Castle Museum. Este decorată cu flori, Cupidoni, iar pe margini sunt scrise patru versuri:

Since on this ever Happy day, /All Nature’s full of Love and Play / Yet harmless still if my design, / ‘Tis but to be your Valentine.

Cartea poștală tipărită în 1797

Odată cu venirea Revoluției Industriale în Europa, la începutul anilor 1800, a devenit mai ușor să se producă în masă aceste cărți poștale și ele au devenit populare. În anii 1820, aproximativ 200.000 de cărți poștale de Valentine’s Day circulau în Londra! Odată cu înființarea serviciului poștal din Marea Britanie în anii 1840 – expedierea costând doar un bănuț – corespondențele s-au dublat. Au continuat să se dubleze în următoarele două decenii.

Astăzi există aproximativ 25 de milioane de felicitări de Valentine’s Day expediate în Marea Britanie și aproximativ un miliard de felicitări de Valentine’s Day expediate în Statele Unite! Printul încă bate e-mailurile atunci când vine vorba de exprimarea iubirii.

Popularitatea Zilei Îndrăgostiților

Ziua Îndrăgostiților este populară în Statele Unite, precum și în Marea Britanie, Canada și Australia și este sărbătorită și în alte țări, inclusiv în Argentina, Franța, Mexic și Coreea de Sud. În Filipine, este cea mai obișnuită aniversare a nunții, deoarece în această zi au loc sute de nunți. Sărbătoarea s-a extins pentru exprimarea afecțiunii între rude și prieteni. Mulți elevi și studenți fac schimb de”valentine” în această zi.

În 1936, s-a încercat pentru prima dată să fie sărbătorită Ziua Îndrăgostiților în Japonia, dar fără succes, aceasta devenind populară abia după anii 1970, oferind zilei o semnificație diferită față de cea din Occident. Era, în primul rând, o oportunitate pentru fete de a arăta că le place un băiat.  În 1977, o cofetărie din Fukuoka, Ishimuramanseido, a vândut marshmallows (bezele) bărbaților pe 14 martie, numind-o Marshmallow Day.

Ziua Albă, ziua întoarcerii cadourilor oferite de Ziua Îndrăgostiților, a fost sărbătorită pentru prima dată în Japonia pe 14 martie 1978. A fost inițiată de Asociația Națională din Industria Cofetăriei, ca „zi de răspuns” la Ziua Îndrăgostiților, pe motiv că bărbații ar trebui să ofere cadouri la schimb femeilor care le-au oferit ciocolată și alte cadouri de Ziua Îndrăgostiților.

La scurt timp după aceea, companiile de cofetărie au început să comercializeze ciocolată albă pentru Ziua Albă. Acum, bărbații oferă atât ciocolată albă, cât și ciocolată neagră, și alte cadouri comestibile și necomestibile, precum bijuterii, obiecte cu valoare sentimentală, îmbrăcăminte albă (în special lenjerie) și flori.

Ziua Albă este sărbătorită la o lună după Ziua Îndrăgostiților, pe 14 martie. În țările care respectă obiceiul Zilei Albe, Ziua Îndrăgostiților este sărbătorită de femei și fete care oferă cadouri de ciocolată (fie cumpărate, fie făcute manual), de obicei bărbaților, ca expresie a iubirii, a curtoaziei sau a obligației sociale.

În Ziua Albă, se întâmplă invers decât în Ziua Îndrăgostiților: bărbații, care au primit un honmei-choco, „ciocolata iubirii” sau giri-choco, „ciocolata curtoaziei”, de Ziua Îndrăgostiților sunt așteptați să întoarcă favoarea oferind cadouri femeilor. Schimburi de cadouri au loc între parteneri romantici, prieteni și colegi. În mod tradițional, cadourile populare de Ziua Albă includ alimente precum ciocolată albă, marshmallows, bomboane și prăjituri și alte accesorii „albe”, precum bijuterii, genți, loțiuni și lenjerie. În zilele noastre, cadourile nu trebuie să fie neapărat albe.

Uneori, termenul sanbai gaeshi („triplul întoarcerii”) este folosit pentru a descrie regula general acceptată de bărbați conform căreia cadoul de întoarcere ar trebui să fie de două până la trei ori mai valoros decât cadoul de Valentine pe care l-au primit.

În a doua jumătate a anului 2010, cifrele de vânzări au indicat o scădere a popularității acestei zile. A fost văzut ca rezultat al reducerii vânzărilor de bomboane de ciocolată din obligație socială. Un alt motiv dat pentru reducerea popularității este schimbarea rolurilor de gen în cadrul culturii japoneze.

În afara Japoniei, practica de a oferi cadouri de răspuns, la o lună după Ziua Îndrăgostiților, s-a răspândit la nivel internațional. În aceste culturi, Ziua Albă decurge în mare măsură în mod similar. Aceste țări includ China, Coreea de Sud, Taiwan și Vietnam.

În Coreea de Sud, la o lună după Ziua Albă, cei care nu au primit nici un cadou sărbătoresc Ziua Neagră. În general, aceasta este sărbătorită de cei fără partener.

Ziua Îndrăgostiților este o zi a dragostei și a afecțiunii. Există șapte zile diferite în Săptămâna Sfântului Valentin și fiecare zi are o semnificație specială. Săptămâna începe cu Rose Day, Ziua Trandafirului, când oamenii își oferă trandafiri unii altora ca simbol al iubirii. Apoi vine Propose Day, Ziua Propunerii, în care li se spune celor dragi despre importanța lor în viața noastră. Apoi, există Chocolate Day, Ziua Ciocolatei, Ziua Teddy, când se schimbă bomboane de ciocolată și ursuleți de pluș, Promise Day, Ziua Promisiunii, urmate de Hug Day, Ziua Îmbrățișării și Kiss Day, Ziua Sărutului. Săptămâna Sfântului Valentin este urmată de o săptămână anti-Valentin în perioada 15 – 21 februarie.

Săptămâna Sfântului Valentin

Ziua Trandafirului – în această zi se pot oferi trandafiri roșii, galbeni și roz diferitelor persoane, în funcție de sentimentele pe care le aveți pentru ele. Florile sunt cele mai iubite daruri, iar trandafirii sunt printre darurile preferate. Deci această zi este pentru schimbul de trandafiri cu mesaje romantice.

Ziua Propunerii – în această zi vă puteți apropia de persoana iubită și îi puteți spune direct ce simțiți pentru ea. Propunerea ar trebui să fie specială, ținând cont de locul unde se face și de cadourile oferite. Aceste lucruri sunt importante dacă doriți să faceți o cerere în căsătorie, pentru a rămâne o amintire specială.

Ziua Ciocolatei – în această zi, puteți răspândi fericirea oferind ciocolată celor apropiați și celor dragi. Iar iubitei sau soției, iubitului sau soțului le puteți oferi, desigur, bomboane și bomboane speciale în formă de inimă. Happy Chocolate Day!

Ziua Teddy – ursuleții de pluș sunt cele mai drăguțe cadouri de oferit persoanei iubite. Ei pot fi îmbrățișați când îți este dor de cineva. În această zi, îndrăgostiții dăruiesc ursuleți mici și mari celor dragi.

Ziua Promisiunii – promisiunile sunt ușor de făcut, dar greu de ținut. Este bine să faceți promisiuni, dar ar trebui să fiți buni și în a vă exprima dragostea și afecțiunea față de persoana iubită decât să faceți doar promisiuni. Deci, faceți promisiuni în această zi a promisiunii, dar îndepliniți-le pe cele anterioare pentru a vă consolida relația.

Ziua Îmbrățișării – în această zi se împărtășește fericirea îmbrățișându-i pe cei apropiați și pe cei dragi. Nu doar pe cei dragi, deoarece îmbrățișările pot înveseli ziua cuiva. Este un gest cald și fermecător și îi face pe ceilalți fericiți. Îmbrățișarea este un gest important în exprimarea iubirii și a afecțiunii.

Ziua Sărutului – sărutul este cea mai dulce formă de a vă arăta dragostea. Dragostea poate fi exprimată în sute de moduri, dar cea mai bună formă de exprimare a ei este sărutul. În afara sărutului pasional, există și sărutul pe frunte, un semn al ocrotirii și responsabilității.

Ziua Îndrăgostiților – petreceți toată ziua alături de persoana iubită pentru a o face să se simtă specială. Exprimați-vă dragostea prin cadouri, bomboane, trandafiri etc., trimiteți-i mesaje romantice, felicitări și urări.

Simbolurile iubirii

Roșu și roz sunt culorile Zilei Îndrăgostiților. Inimioare, trandafiri, cupidoni sunt simbolurile populare ale iubirii. Se crede că trandafirul roșu a fost parfumat de zeița romană a dragostei și a frumuseții, Venus.

Pe de altă parte, Cupidon (în latină, Cupido are sensul de dorință), numit și Amor, este zeul dorinței, al iubirii erotice, al atracției și al afecțiunii, fiind considerat fiul lui Venus și al lui Marte.

Ziua Îndrăgostiților este de obicei sărbătorită prin schimbul de „valentine” (felicitări) realizate manual sau cumpărate sau prin alte simboluri ale afecțiunii, precum bomboanele de ciocolată și florile.

În această zi, oamenii își exprimă dragostea, respectul și admirația față de cei apropiați și de cei dragi petrecând împreună timp de calitate și schimbând cadouri. Magazinele sunt pregătite pentru vânzarea de ciocolată, flori și cărți.

De la apariția Zilei Sfântului Valentin, în Anglia medievală, se obișnuia ca fiecare Valentin și Valentina lui să facă schimburi de galanterii, să-și trimită poezii de dragoste și să-și ofere reciproc, în secret, mici cadouri.

Acest obicei s-a răspândit și în regiunile și în țările învecinate, până când a devenit o adevărată sărbătoare care acum este sărbătorită în întreaga lume. În aceste zile, sunt specifice schimbul de cadouri și de cuvinte dulci. Valentinii își oferă bomboane de ciocolată și flori și se pot întâlni la o cină romantică.

© CCC

Articol pe aceeași temă: Ziua Îndrăgostiților

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.