Cine nu s-a legat in tinerete, cu legaturi trainice, de vreo opera mare si minunata, sau cel putin de o munca simpla, dar folositoare si cinstita, acela poate sa-si considere tineretea pierduta fara urme.

Nu exista om care sa nu fie in stare si sa nu aiba nevoie de a iubi si de a stima pe semenii sai.

E primejdios sa glumesti cu visul, caci un vis spulberat poate sa devina nefericirea intregii tale vieti. Alergand dupa un vis, s-ar putea sa te trezesti constatand ca ti-ai lasat viata sa se scurga inutil.

Filantropia, prin ea insasi, este jignitoare pentru demnitatea omului si contine intr-insa o profunda nedreptate, ea il obliga pe om sa depinda in existenta si bunastarea lui de bunatatea unui alt om, semenul sau; ea creeaza, totodata, pe cersetor si pe binefacator, corupandu-i si pe unul si pe celalalt.

Daca omul ar fi cu totul lipsit de capacitatea de a visa, daca el n-ar putea din cand in cand sa o ia inainte si sa contemple in inchipuirea sa imaginea inchegata si desavarsita a operei care abia incepe sa se infiripe sub mainile sale, atunci nu-mi pot inchipui deloc ce mobil l-ar putea determina sa intreprinda si sa duca la capat lucruri vaste si istovitoare pe taramul artei, al stiintei, al vietii practice. Discordanta dintre vis si realitate nu pricinuieste nici un rau daca persoana care viseaza crede serios in visul sau, daca scrutand atent viata, compara constatarile cu inchipuirile sale si in general lucreaza constiincios la realizarea visului sau. Cand intre vis si viata exista un oarecare punct de contact, atunci totul e in ordine