Citate de Dimitri I. Pisarev

Visul e luxul gandirii.

Un vis fara stele este un vis uitat. © CCC

Toate visele noastre pot deveni realitate, dacă avem curajul să le urmăm. © CCC

Visul e un rebus.

Suntem pe cale să ne trezim atunci când visăm că visăm. © CCC

Vreau inima-mi să se-nsenine – Să-mprăștii visele în vânt? Dar la răscruce nu știu cine Mi-așteaptă ultimul cuvânt…   Se-nvăpăiază umbre mute, E-aproape visul de sfârșit. El capu-ntre genunchi și-ascunde, De mine chipul și-a ferit   Dar într-o infinită oră, Când nico lege nu va fi, El, nelegitimă fantomă, Printre oglinzi va rătăci.   Și-atunci, în casa mea pustie, Un fel de chip va fi sosit. Și voi vedea-n oglindă, vie, Figura noului venit. (Din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă)

Dacă vă par uneori absentă, departe, distantă, este pentru că urmăresc fără odihnă un vis.

Cum ar fi sa ne trezim in visele altor oameni si sa le schimbam, si cum ar fi sa avem curajul sa ii invitam in ale noastre? Cum ar fi daca intreaga lume ar deveni un singur vis in stare de trezie?

...Simplul fapt de a visa este foarte important. Vă doresc vise care să nu se mai sfârșească și dorința înversunată de a realiza câteva dintre ele. Vă doresc să iubiți ce trebuie iubit și să uitați ce trebuie uitat. Vă doresc pasiuni, vă doresc tăceri. Vă doresc cântece de păsări când vă treziți, râsete de copii. Vă doresc să respectați faptul că ceilalți sunt diferiți, pentru că meritul și valoarea fiecăruia trebuie adesea descoperite. Vă doresc să rezistati impasului, indiferenței, trăsăturilor negative ale timpului nostru. Vă doresc să nu renunțați niciodată la căutare, la aventură, la viață, la dragoste, căci viața este o aventură magnifică și nici un om rezonabil nu trebuie să renunțe la acestea fără a duce o bătălie crâncenă. Și, mai ales, vă doresc să fiți voi înșivă, să fiți mândri de voi și fericiți, pentru că fericirea este adevăratul nostru destin. Urăile lui Jacques Brel: despre vise, viață și fericire  (1 ianuarie 1968, radio Europe 1, Franta) © CCC   Published on: Feb 2, 2014

Nu exista om care sa nu fie in stare si sa nu aiba nevoie de a iubi si de a stima pe semenii sai.

Fetele sunt ireale, se plimba ca niste ingeri pe curcubeul visurilor noastre. (Memoriile unui tanar ticnit) © CCC

E primejdios sa glumesti cu visul, caci un vis spulberat poate sa devina nefericirea intregii tale vieti. Alergand dupa un vis, s-ar putea sa te trezesti constatand ca ti-ai lasat viata sa se scurga inutil.

Cand viseaza omul e un zeu, cand gandeste, un cersetor.

Visul fiecărei femei este să fie visul unui bărbat.

Visând, întrezărim prin doruri - latente-n pulberi aurii – păduri ce ar putea să fie şi niciodată nu vor fi. (Risipei se dedă florarul)

Pentru a realiza ceva cu adevărat extraordinar, începe prin a-l visa. Apoi, trezește-te calm și mergi drept la capătul visului tău, fără a te lăsa descurajat vreodată. © CCC

Vis: Profesia mea mi-a permis intotdeauna sa visez și de asemenea, sa realizez multe vise. (Sylvie Vartan de la A la Z: V de la Vis) © CCC

Ține, dacă vrei, această punguță de vise, dezleagă șnurul și ele te vor învălui. © CCC

Un vis adânc şi straniu adeseori revine: E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată, Şi nu-i de tot aceeaşi de fiecare dată, Şi nu-i de tot nici alta, şi mă-nţelege bine. Căci ea mă înţelege şi străveziu: în fine Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată Şi fruntea mea înaltă şi-adesea brobonată Doar ea mi-o răcoreşte, când plânge lângă mine. Nu ştiu, e oare brună, bălaie sau roşcată? Şi numele-i? Sonor e şi dulce totodată, Cum poartă-ndrăgostiţii cei surghiuniţi de Lume. Privirea-i, o privire de statuie îmi pare, Şi-n glasu-i grav şi calm e-o inflexiune-anume A vocilor iubite, tăcute-n depărtare. (Visul meu obișnuit) (trad. George Pruteanu)

Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc lângă fereastra ta, te-aş auzi şi-n voie te-aş privi întreaga zi. M-aş apuca şi iarna să-nfloresc, ca să te bucuri. Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea, şi nopţile mi-ar da cercei de stele, pe care, ca pe frunze ţi le-aş da. Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut când părul ce pe frunte ţi-a căzut, când buzele, cu buze moi de flori. Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere şi foi de aur roşu prin odaie, cu-a ramurilor tânără putere ţi-aş apăra obloanele de ploaie. Şi, cine ştie, poate că-ntr-o seară de primăvară, când va fi şi lună, va trece prin grădină-o zână bună, făcându-mă femeie să fiu iară. Atuncea sprijinindu-mi de pervaz genuchiul ud de frunze şi pământ, cu părul încă doldora de vânt, cu rouă şi cu lună pe obraz, eu ţi-aş sări în casă, şi senină (uitând de-atâta vreme să vorbesc), cu câte-un cuib în fiecare mână întinsă, aş începe să zâmbesc. (Vis vegetal)