Este de-ajuns un zâmbet întrezărit sub o pălărie de crep alb cu boruri de culoarea liliacului pentru ca sufletul să intre în palatul viselor.
(Mizerabilii: Cap. IV O inimă sub o piatră)
© CCC
Păpădie. În vârful unei torțe, o sferă de semințe albe pe care vântul o smulge și o poartă. Un fel de balon de săpun de pajiște care pare să fi fost suflat de pământ.
(Lucruri văzute)
© CCC
Iarnă este în capul meu, dar primăvara eternă este în inima mea. Respir la această oră parfumul liliacului, al violetelor și al trandafirilor, ca acum douăzeci de ani.
© CCC
În prezent trecem prin perioada nefastă a secolului al XIX-lea. Timp de zece ani, a existat un aparent declin al civilizației; Veneţia înlănțuită, Ungaria încătuşată, Polonia torturată, pedeapsa cu moartea peste tot.
(Fapte și vorbe)
© CCC
Hugo se referă aici la vremurile tulburi pe care Europa le traversa, el însuși fiind nevoit să plece în exil din Franța, timp de nouăsprezece ani, întorcându-se abia după abdicarea lui Napoleon al III-lea.
Patruzeci de ani este bătrânețea tinereții, dar cincizeci de ani este tinerețea bătrâneții.
© CCC
La douăzeci de ani, suntem îndrăgostiți mai mult decât orice altceva; la şaizeci de ani, suntem orice altceva decât îndrăgostiţi.
© CCC