Lipatti a fost pianistul cel mai pur dintre cei cu care am lucrat. Nu cred că a existat sau că va mai exista vreodată un pianist ca el. Nu poți spera să-l înțelegi decât de la înălțimea calităților sale de om și de muzician. Lipatti era un om bun în cel mai înalt sens al cuvântului. O natură deosebită, sensibilă, de o mare delicatețe sufletească și cu un spirit aristocrat.
Dacă vă par uneori absentă, departe, distantă, este pentru că urmăresc fără odihnă un vis.
Îmi place să zâmbesc atunci când aud că oamenii mă apreciază. E şi zâmbetul un fel de muzică.
Mă întâlnesc cu Casals, cântă mai bine ca niciodată, ieri o serată muzicală intimă s-a terminat la 3 dimineața.
(Clara Haskil, 1949)
[Pablo Casals, 29 dec. 1876 – 22 oct. 1973, renumit violoncelist și dirijor spaniol de etnie catalană. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach.]
De ce dintr-o dată toată lumea vrea să mă audă? Nu cred că interpretez altfel decât înainte.
© CCC
După ce guvernul francez a numit-o Cavaler al Legiunii de Onoare, Clara Haskil întreba, uimită de toată atenția, de ce toată lumea dorește să o asculte știind că interpretează la fel ca înainte.
Nu folosesc parfum, așa că nu am de gând să parfumez piesa lui Mozart. Nu o voi interpreta în stil rococo sau în orice alt stil. Eu doar cânt ce a scris Mozart în partitură. Asta e tot.
© CCC