Citate despre Promisiune

Eram îngroziți de ideea de a fi recunoscuți, așa că mi-am tras viziera chipiului peste ochi. Am mers pe străzi, un șir de oameni necunoscuți ținându-ne de brațe și mergând pe (strada) Whitehall, purtați de un val de fericire și ușurare. Într-un rar interviu difuzat la radio, Elisabeta a II-a rememorează în câteva cuvinte experiența ei de Ziua Victoriei în Al Doilea Război Mondial, din 8 mai 1945. © CCC

Declar în fața tuturor că întreaga mea viață, fie ea lungă sau scurtă, va fi dedicată slujirii voastre și slujirii marii noastre familii imperiale căreia îi aparținem cu toții. Pe 21 aprilie 1947, în timp ce se afla în Africa de Sud cu părinții și cu sora ei mai mică, Elisabeta și-a sărbătorit cei 21 de ani. Acum, era considerată moștenitoarea oficială a Coroanei. Cu această ocazie, a ținut un discurs difuzat în tot Imperiul care va deveni cel mai important din viața ei. Prin acest jurământ, Elisabeta s-a angajat să-și servească poporul până la ultima suflare. © CCC

Mi-ar fi plăcut să fiu o doamnă, care trăiește la țară, cu mulți cai și câini. Într-o zi, pe când Elisabeta era o fată de 12 ani, în timp ce lua lecții de la tutorele său, acesta a întrebat-o ce i-ar fi plăcut să facă dacă nu ar fi fost prințesă. Răspunsul său îi dezvăluie personalitatea. © CCC

El a fost, pur și simplu, puterea și sprijinul meu în toți acești ani. Îi datorez lui, precum și întregii mele familii, acestei țări și multor altora, o datorie mai mare decât va pretinde el și pe care nu o vom ști niciodată. În 1997, cuplul regal a sărbătorit 50 de ani de căsătorie. Cu această ocazie, a fost organizată o cină oficială de către Primarul Londrei. Regina s-a ridicat și a rostit un discurs deosebit de personal. Cea atât de discretă i-a adus în mod deschis un omagiu soțului ei care a reușit să o susțină în toți acești ani în fața greutății poverii ei. © CCC

Trebuie să fiu văzută pentru a fi crezută. Prin această maximă regina își definea funcția. Regina, care nu avea puteri politice reale, își vedea rolul bazat pe reprezentare. Simbol al unei întregi națiuni, trebuia să se arate pentru a câștiga favoarea supușilor și a-și asigura legitimitatea. Prin aceasta este definită monarhia parlamentară britanică. © CCC

Important este să promiți ceva oamenilor, nu să ții acele promisiuni. Oamenii au trăit întotdeauna numai din speranțe. © CCC

De Crăciun, sunt întotdeauna impresionată de modul în care spiritul de solidaritate se află și în centrul poveştii de Crăciun. Unei mame tinere şi unui tată devotat, alături de copilul lor, li s-au alăturat păstori săraci şi vizitatori veniți de departe. Ei au venit cu darurile lor ca să se închine copilului Hristos. © CCC

Deși suntem capabili să facem acte de bunătate, istoria ne învață că, uneori, avem nevoie să fim salvați de noi înșine. De nesăbuința sau lăcomia noastră.

În orice caz, sunt încă în viață! În 2016, a doua zi după rezultatul referendumului privind independența Scoției față de Regatul Unit, prim-ministrul Irlandei de Nord a sunat-o pe Elisabeta a II-a și a întrebat-o dacă este bine. Răspunsul ei a fost, cel puțin, neașteptat. © CCC

Sper ca în anii ce vor veni, toată lumea să fie mândră de acțiunile sale în fața acestei crize. Iar cei care vor veni după noi vor spune că britanicii acestei generații au fost la fel de puternici ca oricine. Fie ca atributele autodisciplinei, deciziei luate cu calm, bunei dispoziții și simpatiei să caracterizeze întotdeauna această țară. Mândria de ceea ce suntem nu face parte din trecutul nostru, ea ne definește prezentul și viitorul. Pe 5 aprilie 2020, Elisabeta a II-a a ținut un discurs excepțional difuzat cu mult dincolo de Commonwealth. În timp ce lumea se confrunta cu o criză fără precedent în care fiecare trebuia să lupte împotriva Covid-19, un virus ucigaș din China, regina a venit să liniștească inimile. Mai mult ca oricând, rolul său de simbol al națiunii a fost exprimat în această zi. În fața unei asemenea disperări, întreaga lume avea nevoie de încurajare. Elisabeta a II-a știa că vor fi repetate de mulți cuvintele rostite de ea. Astfel, a ținut un discurs care este cu siguranță unul dintre cele mai importante din domnia ei prin puterea cuvintelor alese și contextul în care a fost pronunțat. © CCC

1992 nu este un an de care mi-aș aminti cu aceeași plăcere. În cuvintele unuia dintre cei mai prietenoși corespondenți ai mei, acesta s-a dovedit a fi un annus horribilis. În 1992, regina a trebuit să se confrunte cu o serie de drame personale. În martie, fiul său Andrew și-a anunțat divorțul de Sarah Fergurson. În aprilie, fiica sa Anne a divorțat și de Mark Phillips. În decembrie, Prințul Charles s-a despărțit de Lady Diana Spencer. În plus, Castelul Windsor, atât de drag inimii ei, a suferit un incendiu în noiembrie. Problema finanțării reparațiilor a atras critici din partea britanicilor care nu au vrut să plătească pentru restaurare. Pe 24 noiembrie, Elisabeta și-a sărbătorit totuși cei 40 de ani de domnie în cadrul unui dineu oficial unde a ținut acest discurs care va rămâne în istoria domniei sale. © CCC

Promit Să fiu atât de puternic, încât nimic să nu îmi tulbure liniștea sufletească. Să vorbesc despre sănătate, fericire și prosperitate fiecărei persoane pe care o întâlnesc. Să îmi fac toți prietenii să simtă că există ceva valoros în fiecare dintre ei. Să văd partea bună a lucrurilor și să-mi transform optimismul în realitate. Să mă gândesc doar la ce e mai bun, să muncesc pentru ce e mai bun și să mă aștept doar la ce e mai bun. Să fiu la fel de entuziast pentru succesul altora precum sunt pentru succesul meu. Să uit greșelile trecutului și să mă concentrez asupra realizărilor mărețe din viitor. Să fiu vesel tot timpul și să ofer un zâmbet fiecărei ființe pe care o întâlnesc. Să dedic atât de mult timp dezvoltării proprii încât să nu am timp să-i critic pe alții. Să fiu prea mare ca să mă îngrijorez, prea nobil ca să mă înfurii, prea puternic ca să mă tem și prea fericit pentru a tolera existența necazurilor. Să gândesc bine despre mine și să spun asta lumii întregi, nu în cuvinte mari, ci în fapte mărețe. Să trăiesc cu credința că întreaga lume este de partea mea, atâta vreme cât sunt sincer cu ce e mai bun în mine. (Promit)   I Promise Myself To be so strong that nothing can disturb my peace of mind. To talk health, happiness, and prosperity to every person I meet. To make all my friends feel that there is something worthwhile in them. To look at the sunny side of everything, and make my optimism come true. To think only of the best, to work only for the best and to expect only the best. To be just as enthusiastic about the success of others as I am about my own. To forget the mistakes of the past and press on to the greater achievements of the future. To wear a cheerful expression at all times and give a smile to every living creature I meet. To give so much time to improving myself that I have no time to criticize others. To be too large for worry, too noble for anger, too strong for fear, and too happy to permit the presence of trouble. To think well of myself and to proclaim this fact to the world, not in loud words, but in great deeds. To live in the faith that the whole world is on my side, so long as I am true to the best that is in me. by Christian D. Larson - 1912

Lumea în care trăim e departe de a fi ideală. Mai devreme sau mai tărziu, părinții te vor părăsi și nu va rămâne nimeni care să te iubească pentru simplul fapt că exiști. © CCC

În dragoste, promitem în versuri ceea ce înfăptuim în proză. © CCC

La fel ca toate familiile bune, avem partea noastră de excentricități, de tineri impetuoși și capricioși și de dezacorduri în familie. În 1989, Daily Mail o citează pe Regină, potrivit unei surse de încredere, că încearcă să se justifice în fața scandalurilor create de purtarea necorespunzătoare a copiilor ei. © CCC

Sunt doua feluri de promisiuni sacre: cea facuta unui copil si cea facuta unui dusman.

Să nu ne luăm prea în serios. Niciunul dintre noi nu deține monopolul înțelepciunii. În 1991, URSS s-a prăbușit în cele din urmă. Lumea, așa cum a existat de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, separată în două tabere inamice, se schimbă. În timpul discursului tradițional de Crăciun, Regina a rostit aceste câteva cuvinte pline de smerenie. © CCC

Afurisiții de bebeluși nu ies până când nu sunt gata! În 1988, nașterea Prințesei Beatrice se lăsa așteptată. Elisabeta a II-a ajunge să devină nerăbdătoare și rostește această replică unui vizitator la Buckingham. © CCC