Henry Adams

Henry Adams, pe numele complet Henry Brooks Adams, 16 febr. 1838 – 27 mar. 1918, născut în Boston, Massachussets, SUA, istoric, om de litere și autor al uneia dintre cele mai remarcabile autobiografii ale literaturii occidentale, Educația lui Henry Adams (The Education of Henry Adams). A trăit 80 de ani.

Istoric și literat american, produs al elitei aristocratice (familiile protestante fondatoare) din Boston și descendent a doi președinți, a fost copleșit de dezgust față de politica americană a timpului său. Ca tânăr corespondent și redactor de ziar, cerea reforme sociale și politice, dar mai târziu a fost deziluzionat de o societate pe care o caracteriza ca fiind lipsită de principii. Această pierdere a încrederii se reflectă și în romanul său Democrația (Democracy), 1880.

Născut într-una dintre cele mai mari familii din țară (bunicul și străbunicul său au fost președinți ai Statelor Unite), și-a terminat studiile la Harvard în 1858, înainte de a porni într-o lungă călătorie către Europa.

În 1861, tatăl său Charles Francis Adams, Sr., a fost numit de Lincoln ca ambasador al Statelor Unite în Anglia, iar Henry Adams l-a însoțit ca secretar privat.

În 1868 s-a întors în Statele Unite și s-a stabilit la Washington, unde a început să lucreze ca jurnalist.

În 1870, a fost numit profesor de istorie medievală la Harvard, funcție pe care a deținut-o până la pensionarea sa în 1877.

Studiile asupra democrației americane au culminat cu lucrarea sa principală, în nouă volume, Istoria Statelor Unite (History of the United States of America), 1889-1891, foarte bine primită de public.

Romanul Democrația (Democracy), publicat anonim în 1880, și care a devenit imediat popular, îi este atribuit, dar se spune că ar fi fost scris de soția sa, Marian Hooper.

A publicat lucrarea Esther în 1884 sub pseudonimul Frances Snow Compton.

A fost ales membru al Societății Americane a Anticarilor (American Antiquarium Society) în 1884.

În 1885, sinuciderea soției sale a marcat începutul unei vieți de călătorii.

În 1894, a organizat Liga de restrângere a imigrației (Immigration Restraint League) pentru a limita accesul în America al elementelor „nesănătoase” – evreii fiind primii dintre ei. În cartea sa, Educația lui Henry Adams, explică de ce.

În 1907 a primit Premiul Pulitzer pentru autobiografia sa, Educația lui Henry Adams.

În 1912, un atac de cord l-a lăsat cu handicap.

În Mont-Saint-Michel și Chartres (Mont-Saint-Michel and Chartres), 1913, descrie viziunea medievală asupra lumii, așa cum a fost ea reflectată în arhitectură.

Educația lui Henry Adams (The Education of Henry Adams), 1918, cea mai cunoscută lucrare a sa și una dintre autobiografiile de seamă ale literaturii occidentale, prezintă confruntările sale cu incertitudinile sec. XX.

Opere principale:

Eseuri în dreptul anglo-saxon (Essays in Anglo-Saxon Law), 1876; Viaţa lui Albert Gallatin (Life of Albert Gallatin), 1879; Scrierile lui Albert Gallatin (The Writings of Albert Gallatin), 1879; Democrație: un roman american (Democracy: An American Novel), 1880; John Randolph, 1882; Esther: un roman (Esther: A Novel), 1884; Istoria Statelor Unite în timpul administrațiilor lui Thomas Jefferson și James Madison (History of the United States During the Administrations of Thomas Jefferson and James Madison), 9 volume, 1889–1891; Eseuri istorice (Historical Essays), 1891; Tahiti: Memoriile lui Arii Taimai e Marama of Eimee… Ultima regină din Tahiti (Tahiti: Memoirs of Arii Taimai e Marama of Eimee … Last Queen of Tahiti), 1893; Mont Saint Michel și Chartres (Mont Saint Michel and Chartres), 1904; Viața lui George Cabot Lodge (The Life of George Cabot Lodge), 1911; Educația lui Henry Adams (The Education of Henry Adams.), 1918; Degradarea dogmei democratice (The Degradation of the Democratic Dogma), 1919; Scrisori (Letters), 1930–1938; Scrisorile lui Henry Adams, volumele 1–3 (The Letters of Henry Adams, Volumes 1–3), 1858–1892, publicate în 1982; Scrisorile lui Henry Adams, volumele 4–6 (The Letters of Henry Adams, Volumes 4–6), 1892–1918, publicate în 1988.