Spiritul critic înseamnă luciditate, înseamnă conştiinţă relativă a valorii proprii, înseamnă orgoliu, dar nu înseamnă deloc vanitate – dacă pot să fac deosebirea aceasta. În plus, noi am avut un mare dascăl, privind orgoliul extraordinar, dar cu zero vanitate, care a fost Lucian Blaga. Un om foarte sensibil, conştient de valoarea lui, sensibil la tot ce se spunea despre el, dar un om care nu a ştiut ce este invidia şi duşmănia literară. Deşi, în unele pamflete ale lui, foarte puţin reuşite, arătau că totuşi a fost şi un om care, din când în când, putea să se supere. În ceea ce ne priveşte pe noi, prietenia care ne-a legat s-a bazat întotdeauna pe o anumită apreciere reciprocă, bazată pe o analiză critică făcută de fiecare, fiecăruia dintre noi.
Criticul trebuie sa fie un raportor al umanitatii, iar nu un reporter al realitatii.
Dorința de a critica devine din ce în ce mai mică pe măsură ce caracterul se dezvoltă. Este semnul unui caracter bun să nu fii niciodată critic și să menționezi, doar rareori, greșelile altora. Un caracter puternic nu se opune răului, ci își folosește puterea pentru a construi binele. Se știe că atunci când lumina devine puternică, întunericul va dispărea de la sine.
© CCC
Oare putem găsi o explicaţie a faptului că cineva se îndrăgosteşte de altcineva?
Este foarte imprudent sa-i critici pe altii cand esti pe punctul de a te expune tu insuti criticii.
Oricat ar fi noaptea de lunga, tot vin odata zorile.
Vesnica metoda pentru a-i conduce pe oamenii slabi: ii convingi ca au vrut ceva la care nici nu se gandisera si nu vor intirzia sa vrea intr-o clipa acest lucru.
Cel mai mare lucru in viata e sa-ti faci datoria.
Nimic şi nimeni nu ar trebui să fie plasat dincolo de limitele criticii raţionale.
Cine poartă în sine soarele şi viaţa nu va căuta lumina în altă parte...
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.