Scopul ultim pentru care merita a fi dorite toate lucrurile (fie ca avem in vedere binele nostru propriu sau acel al altora) este o existenta lipsita, cat e cu putinta, de durere si bogata, cat se poate mai mult, in bucurii.
O singura bucurie mare poate sterge un sir intreg de dureri anterioare.
Rasul e ca soarele: alunga iarna de pe chipul oamenilor.
Bucuria este copilul ocupatiei.
Bucuria pe care o daruim altora, departe de a se micsora… se rasfrange, se intoarce spre noi si mai vie.
Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.
Fiecare dintre noi are patimile lui...dar sunt unii care au patimi si altii pe care patimile au pus stapanire.
Am un suflet de frate pentru toti cei nefericiti.
O opera solida isi supravietuieste siesi.
Nimic mare nu poate fi realizat fara sa risti ridicolul. Pentru a atinge profunzimea lucrurilor trebuie sa bravezi respectul uman, politetea, pudoarea, grija pentru nimicurile conventionale ale societatii, sub care sufletul zace inabusit.
Patria sunt eu, esti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visam, tot ceea ce va fi cand nu vom mai fi noi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.