Isus veni și-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic și suav apus...
Și-am stat în casă singur cu Isus...
Și-afară era blondă primăvară.
Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deși l-au dus
Să-l bată-n cuie pe Golgota sus,
Fiindcă i-a iubit din cale-afară.
Și mi-a mai spus că poate fi iertat,
Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat,
Ca să-și sporească cu treizeci, arginții.
Apoi, plecând, din prag mi-a spus așa:
Comoara sufletului ca și-a minții
E să iubești pentru-a putea ierta.
(Solul Golgotei)
A greși este omenesc, a ierta este divin.
(Un eseu despre critică)
© CCC
Numai eroii de roman au obiceiul sa ascunda ceea ce este in avantajul lor; in lumea reala ne grabim sa spunem tot ce ne face cinste, ba chiar si cate ceva pe deasupra.
Ai dreptul sa ierti numai ce s-a facut in paguba ta.
Unui om îi accepţi firea, nu i-o ierţi.