Adam Asnyk

Adam Asnyk, 11 sept. 1838 – 2 aug. 1897, poet și dramaturg polonez, reprezentant al Pozitivismului în Polonia. A trăit 59 de ani.

A fost fiul lui Kazimierz Asnyk, un ofițer care a participat la insurecția poloneză din 1830 și a fost condamnat la exil în Siberia după ce a fost luat prizonier în bătălia de la Olszynka Grochowska. În ciuda titlului său nobiliar, tatăl viitorului poet, întors din captivitate și exil, s-a angajat în comerț, ceea ce a asigurat familiei un înalt statut material.

Născut în Kalisz, cel mai vechi oraș din Polonia, într-o familie aparținând nobilimii poloneze, tânărul Asnyk a primit educație acasă, tipică tineretului din acea vreme, în spiritul patriotismului romantic și al atașamentului față de tradiția cavalerească a vechii nobilimi poloneze.

De asemenea, a fost educat pentru a deveni moștenitor al proprietății familiei sale. Astfel, a urmat cursurile Institutului de Agricultură și Silvicultură din Marymont și ale Școlii de Medicină și Chirurgie din Varșovia. Și-a continuat studiile la Breslau, Paris si Heidelberg.

În 1862, s-a întors în Regatul Poloniei și a participat la Insurecția poloneză din Ianuarie, 1861-1864, luptând împotriva ocupării țării de către trupele Rusiei Imperiale și a guvernării rusești. Din această cauză, a trebuit să fugă din țară si s-a stabilit la Heidelberg, unde în 1866 a obținut un doctorat în filosofie. Curând dupa aceea, s-a întors în Polonia și s-a stabilit în partea austriacă a țării, inițial în Lwów, și apoi în Cracovia.

În jurul anului 1875, și-a început cariera de jurnalist. A devenit editor al cotidianului Reforma Cracoviei, iar în 1884 a fost ales în Consiliul Municipal al Cracoviei. Cinci ani mai târziu, a fost ales în Dieta Regatului Galiciei și Lodomeriei.

În această perioadă a devenit unul dintre cei mai proeminenți oameni de cultură din Polonia. Printre inițiativele sale au fost crearea Societății Școlilor Populare și aducerea rămășițelor pământești ale poetului Adam Mickiewicz în Polonia.

Autor de piese de teatru și culegeri lirice, Deasupra abisului, 1883-1894, Adam Asnyk a fost un maestru al versului. Unele dintre poeziile sale, precum Ploaia torențială sau Regrete zadarnice, sunt printre cele mai bune exemple de metru iambic din toata literatura poloneză.

De asemenea, a creat strofe sofisticate, folosind, de exemplu, ottava rima (rima octavică). Un exemplu al acestui tip de rimă este poezia “Spune-mi ceva…“.

Opere principale:

Visul mormintelor , 1864 – 1865; Poezii, 1869; Ramura de heliotrop, 1869 (comedie de moravuri); Cola Rienzi (tragedie istorică), 1874; Kiejstut, 1878 (tragedie istorică), În Tatra, 1878; Deasupra abisului (Nad przepaścią), 1886 – 1894, sonet, cea mai notabilă lucrare.

***

Pozitivismul este o școală filozofică care susține că toată cunoașterea autentică este fie adevărată prin definiție, fie pozitivă – adică fapte a posteriori derivate prin rațiune și logică din experiența senzorială. Alte moduri de cunoaștere, cum ar fi intuiția, introspecția sau credința religioasă, sunt respinse sau considerate lipsite de sens.

Teza principală a pozitivismului este că singura cunoaștere autentică este cea științifică, iar aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor prin aplicarea strictă a metodei științifice.

Datele verificate (fapte pozitive) primite prin intermediul simțurilor sunt cunoscute ca dovezi empirice; astfel pozitivismul se bazează pe empirism.

Pozitivismul a fost fondat în secolul al XIX-lea de Auguste Comte, atât moștenitor, cât și critic al Iluminismului din secolul al XVIII-lea și care supune riguros cunoștințele dobândite testării faptelor.

Deși abordarea pozitivistă a fost o temă recurentă în istoria gândirii occidentale, pozitivismul modern a fost articulat pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea de către Auguste Comte. Școala sa de pozitivism sociologic susține că societatea, ca și lumea fizică, funcționează conform legilor generale. După Comte, au apărut școli pozitiviste în logică, psihologie, economie, istoriografie și alte domenii de gândire. În general, pozitiviștii au încercat să introducă metode științifice în domeniile lor. De la începutul secolului al XX-lea, pozitivismul, deși încă popular, a scăzut din cauza criticilor în anumite domenii ale științelor sociale din partea antipozitiviștilor și teoreticienilor critici, printre alții, pentru presupusul său scientism, reducționism, suprageneralizări și limitări metodologice.

Substantivul englez pozitivism a fost reimportat în secolul al XIX-lea din cuvântul francez positivisme, derivat din positif în sensul său filosofic de “impus de minte prin experiență“.

Ottava rima (rimă octavică) este o formă a strofei cu rimă, de origine italiană, care face să rimeze opt versuri endecasilabice (care au 11 silabe); rima este de forma a b a b a b c c. Folosită inițial pentru poeme lungi pe teme eroice, a devenit mai târziu populară în scrierea unor opere eroi-comice. Prima sa utilizare cunoscută se află în scrierile lui Giovanni Boccaccio.

Rima octavică, strofa de opt versuri cu o rimă prestabilită, a fost folosită de Torquato Tasso în poemul Ierusalimul eliberat, de Lord Byron în Don Juan și de Mihai Eminescu, de exemplu, în poeziile din manuscrise Nainte de-a privi în a ta faţă sau Nu simţi în piept o dulce-nduioşare.

Octavă: strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, dintre care primele șase cu rimă încrucișată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită, mai ales în poezia italiană, spaniolă și portugheză.