Urmați flacăra strălucitoare a adevărului,
Căutați să descoperiți căi de nimeni știute.
Cu fiecare secret dezvăluit vouă, acum,
Spiritul omului crește în cunoaștere
Și Dumnezeu crește și mai mare!
Deși florile miturilor le puteți îndepărta,
Deși fabulosul întuneric îl puteți risipi
Și ceața închipuirii universului o puteți destrăma;
Nu vor lipsi noi lucruri de iubit
Mai departe, în univers.
Fiecare epocă are propriile țeluri
Și uită repede visele zilelor trecute.
Așadar, purtați torța învățăturii înainte
Și alăturați-vă făuririi cunoștințelor noilor ere.
Casa Viitorului să crească!
Dar nu disprețuiți altarele trecutului!
Chiar de veți ridica mult mai frumoase catedrale.
Pe pietrele lor, flăcările sfinte dăinuie încă,
Iar iubirea omului e acolo și le veghează
Și lor le datorați respect!
Acum, cu lumea ce se risipește din priviri,
Coborâți curcubeul desăvârșit al desfătării,
Fiți împăcați cu adevărata înțelepciune.
Stelele voastre, o, tineri cuceritori, și ele,
Se vor estompa în noapte!
(Către tineri)
Poezia îi încurajează pe tineri să urmărească cunoașterea și să îmbrățișeze viitorul respectând în același timp trecutul. Îndeamnă la eliminarea iluziilor, dar subliniază valoarea durabilă a iubirii și a tradiției. În comparație cu celelalte lucrări ale autorului, menține o temă consecventă a explorării intelectuale și a progresului generațional. În contextul timpului său, ea reflectă accentul de la sfârșitul secolului al XIX-lea pus pe descoperirea științifică și căutarea progresului, echilibrând în același timp această perspectivă cu o recunoaștere a importanței conservării umanității și a lecțiilor trecutului.
Copyright © CCC All rights reserved