Citate de Anatole France

E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.

De multe ori e o datorie sa vedem in culori mai negre decat e de fapt; pentru ca din aceasta vedere sa izvorasca o lupta mai hotarata spre mai bine.

Cand ai ajuns la capatul a ceea ce ar trebui sa stii, esti la inceputul a ceea ce ar trebui sa simti.

Ferice de omul care stie ale lumii taine.

Am sentimentul că undeva, în interiorul tău, există cineva pe care nimeni nu îl cunoaşte. © CCC

Exista o varsta in viata cand trebuie sa indraznesti sa fii nedrept, in care trebuie sa indraznesti sa faci “tabula rasa” din tot ce ai invatat sa admiri, sa respecti, si sa contesti totul — minciuni si adevaruri —, tot ceea ce nu ai recunoscut prin tine insuti ca este adevarat. Prin intreaga lui educatie si prin tot ceea ce vede si aude in juru-i, copilul absoarbe un atat de mare numar de min­ciuni si de prostii amestecate cu adevarurile esentiale ale vietii, incat cea dintai datorie a adolescentului, care vrea sa fie un om sanatos, este sa le dea pe toate afara.

Legea e moarta cand triumfa sceleratii.

In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.

Daca am cunoaste toate tainele universului, am cadea indata intr-un plictis enorm.

Singurul mobil al tuturor actiunilor omenesti: fericirea, fericirea cea cu neputinta de atins.

Poezia nu-i alta decat o revarsare fireasca a inimii.

Toate cunostintele ne vin de la inima.

Să prețuim, așadar, cu delicatețe și blândețe, mijloacele cunoașterii. Să îndrăznim să citim, să gândim, să vorbim și să scriem. © CCC

Nu trebuie sa judeci oamenii asa cum ai judeca un tablou sau o situatie, dupa o singura si prima vedere.

Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?

Fie ca acele cunoștințe pe care le dobândim prin lectură să fie pentru noi doar dalta sculptorului; ca ele să ne ajute să tăiem blocul de gânduri și sentimente care alcătuiesc profunzimile fiinţei noastre. (Ore de filozofie) © CCC

Intr-o lume plina de oameni slabi, firavi, nestiutori, nu va mai exista pe lume frumusete.

Durerea… nimic mai bun ca sa-ti largeasca spiritul.

Realitatea se creeaza prin insusi faptul cunoasterii.

Numai imbecilitatea orgolioasa poate sa-si inchipuie ca a produs o opera care traieste prin ea insasi. Cea mai buna dintre ele, n-are valoare decat prin raporturile ei cu viata. Cu cat surprind mai lesne raporturile astea, cu atat opera intereseaza mai mult.