Dacă ne naștem doar pentru plăcerile simțurilor, de ce nu ne pot satisface și lasă mereu un gol de plictiseală și tristețe în inima noastră?
(Predici)
© CCC
Nu mă plictisesc niciodată. Nu este suficient timp pe durata zilei pentru mine.
© CCC
Plictiseala este la capătul tuturor plăcerilor; mulţumirea, la sfârşitul tuturor sacrificiilor.
© CCC
Un ţânţar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. Uite-aşa. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis. În primul an spui: „Dacă mă părăseşti, mă omor”. În al doilea an spui: „Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă”. În al treilea an spui: „Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie”.
(Dragostea durează trei ani)
La urma urmei, avem un destin. Altfel am muri de plictiseală.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
© CCC
Nu există nimic mai plictisitor decât o reuniune electorală. Într-o zi, am adormit în timpul propriului meu discurs.
(Le Nouvel Observateur – 14 martie 1986)
© CCC
Mai mult decât plictisită,
Tristă.
Mai mult decât tristă,
Nefericită.
Mai mult decât nefericită,
În suferință.
Mai mult decât în suferință,
Abandonată.
Mai mult decât abandonată,
Singură pe lume.
Mai mult decât singură pe lume,
Exilată.
Mai mult decât exilată,
Fără viață.
Mai mult decât fără viață,
Uitată.
(Calmantul (Le Calmant), în revista 391, n°4, Barcelona, 1917)
© CCC