Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "plictiseala"

Plictiseala este la capătul tuturor plăcerilor; mulţumirea, la sfârşitul tuturor sacrificiilor.

© CCC

Un ţânţar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. Uite-aşa. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis. În primul an spui: „Dacă mă părăseşti, mă omor”. În al doilea an spui: „Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă”. În al treilea an spui: „Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie”.

(Dragostea durează trei ani)

Plictiseala este nefericirea oamenilor fericiți.

© CCC

La urma urmei, avem un destin. Altfel am muri de plictiseală.

(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

© CCC

Refuza să fie plictisită în special pentru că nu era plictisitoare.

© CCC

Nu există nimic mai plictisitor decât o reuniune electorală. Într-o zi, am adormit în timpul propriului meu discurs.

(Le Nouvel Observateur – 14 martie 1986)

© CCC

Mai mult decât plictisită,

Tristă.

Mai mult decât tristă,

Nefericită.

Mai mult decât nefericită,

În suferință.

Mai mult decât în suferință,

Abandonată.

Mai mult decât abandonată,

Singură pe lume.

Mai mult decât singură pe lume,

Exilată.

Mai mult decât exilată,

Fără viață.

Mai mult decât fără viață,

Uitată.

(Calmantul (Le Calmant), în revista 391, n°4, Barcelona, 1917)

© CCC

Mâhnită-i toată carnea, iar cărţile, citite.

Să fug! să fug aiurea! Sunt păsări fericite

Să zboare între ceruri şi spume neperechi!

Nimic, nici oglindite-n priviri grădini prea-vechi

în calea unei inimi care închină mării

O, nopţi! nici ocrotite, de răul călimării,

Foi, goale,-n clar de lampă, de către propriul alb

Nici tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb.

Tot am să plec! Fregată,-n tresalt de mari pavoaze,

Sus ancora spre darnici atoli şi blânde oaze!

 

Un greu Plictis, în care speranţe crude gem,

Mai crede-n bun-rămasul batistelor, suprem!

Şi, ispitind furtuna, înaltele catarge

Sunt, poate, dintre-acelea ce vântul le va sparge

Fără catarge, fără, pierduţi la antipozi…

Dar, inimă, ascultă-i cum cântă, pe matrozi!

(Briză marină)

Traducere: Şerban Foarţă

Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare?

Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula?

Cine-şi doreşte ochii apostolilor care

Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?

 

Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune,

Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând;

Fremătător orgoliul sau voluptatea, când

Dă, muzicii, asemenea făgăduinţi nebune!

(Onoarea de a suferi – CVI (poezia 106), 1927)

Şi eu n-am cunoscut toate vocile Lor, şi n-am cunoscut toate femeile, toţi bărbaţii care slujeau în înalta casă de lemn; însă mult timp îmi voi duce amintirea unor feţe tăcute, de culoarea papaiei şi-a plictiselii, ce se opreau în dosul scaunelor noastre ca aştri morţi.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.