Toate actiunile noastre trebuie sa tinda sa ne abata de la suferinta si neliniste. In clipa cand am atins acest tel, toate furtunile sufletului se imprastie, deoarece fiinta noastra nu mai rataceste spre lucruri care-i lipsesc si nici nu cauta altele prin care ar putea sa-si acopere nevoia de sanatate sufleteasca sau fizica. Caci noi urmarim placerea numai atunci cand suferim de lipsa ei. In momentul cand nu mai suferim, nu avem nevoie de placeri. De aceea sustinem ca placerea este inceputul si telul unei vieti fericite. Placerea este, dupa noi, cel mai insemnat bun al naturii… Cand sustinem ca placerea este scopul suprem, nu ne gandim la placerile destrabalatilor si ale simturilor, asa cum pretind cativa nestiutori care combat si deformeaza invatatura noastra, ci ne referim numai la lipsa suferintelor fizice si psihice… Nu exista viata placuta fara intelepciune, onestitate si dreptate, iar acestea nu pot fi despartite de placere. Cine nu traieste rational, onest si drept, acela nu are o viata fericita.
Ceea ce îmi place la tine sunt amintirile mele.
(Marele Meaulnes)
© CCC
Sursa suferințelor noastre se află de obicei în greșelile noastre.
(Predici)
© CCC
Catre viciu, numai placerea sufletu-l deschide.
Prelungite, placerea si durerea se atenueaza repede.
Prolongés le plaisir et la douleur s’atténuent vite.
O placere prelungita inceteaza repede de a mai fi placere, iar o durere continua se atenueaza fara intarziere, diminuarea ei putand chiar sa devina placere... Placerea nu este deci placere decat cu conditia de a fi discontinua (G. Le Bon, 1995).
© CCC
Cand cineva ascunde faptul ca iubeste placerea, inseamna ca are deprinderi urate.
Dacă ne naștem doar pentru plăcerile simțurilor, de ce nu ne pot satisface și lasă mereu un gol de plictiseală și tristețe în inima noastră?
(Predici)
© CCC
Din cauza slăbiciunii simțurilor noastre, suntem neputincioși să distingem adevărul.
(Gânditorii greci înainte de Socrate)
© CCC
Omul care a incercat multe placeri variate e capabil sa le prefere pe unele, altora…Ne facem astfel educatia gustului pentru diferite placeri, putem chiar sa folosim experienta altuia sau sa i-o transmitem altuia pe a noastra. Stim ca placerile spirituale, cu conditia sa nu fie exclusive si sa presupuna existenta altora, asa cum nota fundamentala presupune armonicele sale, stau inaintea celorlalte placeri; le cultivam de preferinta, dezvoltam finetea gustului cu care le incercam si, de bine de rau, ne mentinem acest plan al vietii alaturi de celelalte planuri ce-l insotesc, sau il acopera, sau il clatina: planul profesional, planul moral.
Nu exista placere comparabila cu aceea de a intalni un vechi prieten, cu exceptia, poate, aceleia de a-ti face unul nou.
(O frumoasa duminica englezeasca)
© CCC
Proba unei placeri este amintirea ei.
Ne place mai mult mirajul bucuriei viitoare dacat amintirea bucuriei trecute.