Citate de Nathaniel Hawthorne

Placerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea insa se intemeiaza pe adevar.

Plăcerea ucide ceva în noi. (Jurnal) © CCC

Lesne aluneca inimile tinerilor de la bucuriile invataturii spre placere.

Era frumoasă şi pură ca un crin înflorit în rai. (Litera stacojie)

Placerea este trecatoare, nu fericirea. (Interviu pentru Studio Magazine, iulie 2005) © CCC

Varietatea este sursa tuturor plăcerilor noastre, iar plăcerea încetează să mai existe atunci când devine obișnuință. © CCC

Incetam de a fi pasionati de un lucru atunci cand placerea pe care speram sa o avem de pe urma lui nu mai este egala cu efortul necesar pentru a o dobandi.

Nici un om nu poate purta multă vreme două feţe, una pentru el însuşi şi una pentru mulţime, fără a ajunge în cele din urmă să nu mai poată deosebi care din ele e cea adevărată. (Litera stacojie)

Singurul temei ce poate justifica o actiune omeneasca este placerea pe care fapta o harazeste faptuitorului. De indata ce un om cu personalitate investeste in ea un gram de placere, orice treaba searbada devine inflacarata.

Se pare ca e in firea placerilor sa fie de scurta durata.

Era în firea ei ceva oriental, o trăsătură somptuoasă, voluptuoasă, un gust pentru frumuseţea fastuoasă, care nu găsea în nici o altă împrejurare a vieţii ei vreo posibilitate de a se manifesta decât aceea oferită de încântătoarele ei cusături. Femeile găsesc o plăcere, neînţeleasă de bărbaţi, în munca delicată cu acul. Pentru Hester Prynne era poate un mijloc de a exprima şi de a potoli pasiunea ce ardea în ea. Dar ca pe toate celelalte bucurii, o respingea socotind-o un păcat. (Litera stacojie)

Placerea este un sentiment de perfectiune…Fericirea este o placere durabila.

Placerea nu consta in descoperirea adevarului, ci in cautarea lui.

Curând, şi vechiul meu oraş natal îmi va apărea din ce în ce mai şters prin vălurile memoriei, învăluit de negură, de parcă nu ar fi o parte a pământului adevărat, ci un sat pierdut în lumea norilor, cu locuitori imaginari care să-i  populeze casele de lemn şi să străbată uliţele fără farmec şi nesfârşita şi monotona lui stradă mare. De acum înainte, el încetează de a mai fi o realitate a vieţii mele: aparţin altui loc. Bunii mei concetăţeni nu mă vor regreta prea mult; căci – deşi în străduinţele mele literare una din ţintele cele mai scumpe a fost aceea de a câştiga o oarecare însemnătate în ochii lor şi de a lăsa o  amintire plăcută în acel loc unde au trăit şi sunt în­mormântaţi atâţia dintre strămoşii mei – n-­am găsit niciodată acolo atmosfera caldă de care un scriitor are nevoie pentru ca cele mai alese roade ale minţii lui să se poată coace. Mă voi simţi mai bine printre alte obrazuri; iar chipurile familiare din oraşul meu  de baştină – e aproape de prisos s­o spun – se vor simţi la fel de bine fără mine. (Litera stacojie)

Pedeapsa este un fruct care se coace nebanuit in floarea de placere care-l ascunde.

Cea mai temeinică plăcere a acestei vieţi este deşarta plăcere a iluziilor.

Sa ne bucuram de placerile vietii, caci al nostru nu este decat acest timp; mai tarziu, nu vom fi decat cenusa, umbra.

Nu există plăcere mai dulce decât să surprinzi reacția unui om căruia i-ai oferit mai mult decât se aștepta. (Spleen-ul Parisului) © CCC

Ne place mai mult mirajul bucuriei viitoare dacat amintirea bucuriei trecute.

Fericirea este diferită de plăcere: aceasta din urmă nu este legată de sentimentul existenţei, nu ne uităm pe noi înșine ca fiinţe singulare. Aici se află al doilea motiv care poate explica raritatea acestei fericiri în literatură. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC