Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Nathaniel Hawthorne


Nathaniel Hawthorne, 4 iul. 1804 – 19 mai 1864, născut în Salem, Massachusetts, regiunea New England, SUA, romancier și nuvelist american ale cărui povestiri includ adesea teme supranaturale. A trăit 60 de ani.

Descendent al unei famii puritane cu un profund simț al moralității, Nathaniel Hawthorne și-a pierdut tatăl foarte devreme și a fost crescut, departe de lume, de o mamă a cărei văduvie a făcut-o să devină austeră.

După absolvire, Hawthorne a renunțat la carierele deschise absolvenților și a devenit editor pentru un periodic.

Căsătorit cu Sophia Peabody, aceasta i-a împărtășit o vreme pasiunea pentru transcendentalism. Va încerca o experiență comunitară, dar gustul său pentru singurătate și pesimismul, nu i-au permis să îl perpetueze.

Primele sale încercări literare au fost eșecuri și după ce a scris câteva lucrări nu tocmai valoroase, a compus cele mai bune povestiri ale sale: Ruda mea, maiorul Molineaux (My Kinsman, Major Molineux, 1832), Înmormântarea lui Roger Malvin (Roger Malvin’s Burial, 1832) şi Tânărul Goodman Brown (Young Goodman Brown, 1835).

Nuvela „Vălul negru al pastorului”, 1836, spune povestea unui pastor puritan din New England care este consumat de vinovăție, iar sursa vinovăției sale devine problema centrală. În contextul poveștii, pare să nu aibă nicio sursă și totuși vinovăția este copleșitoare. Pentru această poveste, Hawthorne s-a inspirat probabil dintr-un eveniment real: Joseph Moody din York, un duhovnic din Maine, care a ucis accidental un prieten din copilărie și-a acoperit fața cu un văl negru din ziua înmormântării victimei sale și până la propria moarte.

Marele prieten și rival al lui Hawthorne, Edgar Allan Poe, admira această nuvelă, regretând în același timp utilizarea abundentă a simbolismului moral.

Următoarele volumele de povestiri includ Povestiri repovestite (Twice-Told Tales, 1837), Moise din vechea casă parohială (Mosses from an Old Manse, 1846) şi Imagini de zăpadă (The Snow Image, 1851).

A trebuit să aștepte succesul până în anul 1850, odată cu romanul „Litera stacojie”, considerat o capodoperă, pentru a fi consacrat. Vor urma alte capodopere precum Casa cu șapte frontoane (The House of Seven Gables) în 1951 sau Cartea minunilor (The Book of Wonders) în anul următor. Obosit de rutină, scrisul i s-a reînnoit sporadic în perioadele în care nu lucra.

A devenit foarte cunoscut prin romanele Litera stacojie (The Scarlet Letter, 1850), povestea unui adulter, a cărui acţiune se desfășoară în New England, în perioada colonială, considerat unul dintre cele mai bune romane americane, şi Casa cu șapte frontoane (The House of the Seven Gables, 1851), povestea unei familii care trăieşte sub povara unui blestem vechi de câteva generaţii.

Romanul Litera stacojie (The Scarlet Letter: A Romance) este o lucrare de ficțiune istorică plasată în Bostonul colonial și spune povestea unei perechi de îndrăgostiți adulteri. Unul este un duhovnic puritan care își ascunde vinovăția, dar este mistuit de ea. În acest roman, Hawthorne examinează prețul pe care secretul vinovat al lui Dimmesdale îl are asupra bunăstării sale, explorând interrelația dintre secrete și vinovăție.

Amplasat în colonia puritană din Golful Massachusetts, între anii 1642 și 1649, romanul spune povestea lui Hester Prynne, care concepe o fiică cu un bărbat cu care nu este căsătorită și apoi se luptă să creeze o nouă viață de pocăință și demnitate. Conținând o serie de aluzii religioase și istorice, cartea explorează teme de legalism, păcat și vinovăție.

The Scarlet Letter a fost una dintre primele cărți produse în masă în Statele Unite. A devenit populară de când a fost publicată prima dată și este considerată o lucrare clasică a literaturii americane. Romanul a inspirat numeroase adaptări de film, televiziune și teatru. Criticii au descris The Scarlet Letter ca o capodopera, iar romancierul D. H. Lawrence a numit-o  „o operă perfectă a imaginației americane”.

Numit consul la Liverpool în 1853, a petrecut câțiva ani în Europa. Întors în Statele Unite, a luptat împotriva bolii pentru a putea continua să scrie.

Printre scrierile din ultima perioadă a vieţii se numără Povestea de la Blithedale (The Blithedale Romance, 1852) şi Faunul de marmură (The Marble Faun, 1860).

Prozator cu un stil rafinat, maestru al alegoriei şi al simbolismului, este considerat unul dintre cei mai valoroși scriitori americani.

Opera lui Hawthorne se caracterizează printr-o tensiune între o imaginație teologică apăsătoare și o reprezentare picturală a lumii, bogată și fantastică. Printre primii scriitori care au încercat să pătrundă în conștiința personajelor sale, tratarea condiției umane și analiza societății puritane îl fac pe Nathaniel Hawthorne unul dintre cei mai mari autori ai literaturii americane.

Opere principale:

Romane: Fanshawe, 1828 (publicată anonim); Scaunul bunicului (Grandfather’s Chair), 1840; Litera stacojie (The Scarlet Letter), 1850, capodopera sa narativă; Casa cu șapte frontoane (The House of the Seven Gables), 1851; Poveste de dragoste de la Blithedale (The Blithedale Romance), 1852; Faunul de marmură (The Marble Faun), 1860; Povestea lui Dolliver (The Dolliver Romance), 1863; Septimius Felton sau Elixirul vieții (Septimius Felton; or, The Elixir of Life), 1872, publicată în Atlantic Monthly; Secretul doctorului Grimshawe: o dragoste (Doctor Grimshawe’s Secret: A romance), 1882, cu prefață și note de Julian Hawthorne;

Collecții de nuvele: Povestiri repovestite (Twice-Told Tales), 1837; Moise din vechea casă parohială (Mosses from an Old Manse), 1846; Imagini de zăpadă (The Snow-Image, and Other Twice-Told Tales), 1852; O carte-minune pentru fete și băieți (A Wonder-Book for Girls and Boys), 1852; Povești Tanglewood (Tanglewood Tales), 1853; Povestea lui Dolliver și alte piese (The Dolliver Romance and Other Pieces), 1876; Marele chip de piatră și alte povești din Munții Albi (The Great Stone Face and Other Tales of the White Mountains), 1889; Calea ferată cerească și alte nuvele (The Celestial Railroad and Other Short Stories)

Povestiri: Ruda mea, maiorul Molineaux (My Kinsman, Major Molineux, 1832; Tânărul Goodman Brown (Young Goodman Brown, 1835; Campionul cenușiu (The Gray Champion), 1835; „Bătrâna servitoare albă (The White Old Maid), 1835; Oaspetele ambițios (The Ambitious Guest), 1835; Vălul negru al pastorului (The Minister’s Black Veil), 1836; Omul lui Adamant (The Man of Adamant), 1837; Stâlpul de la Muntele Vesel (The Maypole of Merry Mount), 1837; Marele buboi (The Great Carbuncle), 1837; Experimentul Doctorului Heidegger” (Dr. Heidegger’s Experiment), 1837; Semnul din naștere (The Birth-Mark), 1843; Egotism; sau, Șarpele-Sân (Egotism; or, The Bosom-Serpent), 1843; Artistul frumosului )The Artist of the Beautiful), 1844; Fiica lui Rappaccini (Rappaccini’s Daughter), 1844; Corespondența lui P (P.’s Correspondence), 1845; Ethan Brand, 1850; Feathertop, 1854.

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.