Întrebam aseară luna gânditoare:
– Dacă prin poiene a rămas o floare
Neculeasă încă pentru draga mea, –
Dacă sus, pe dealuri, pe poteci uitate,
Pretutindeni unde m-ai văzut cu ea,
Raza ta sfioasă printre crengi străbate
De-mi încurcă paşii luminoase fire,
Deşteptând în cale câte-o amintire, –
Dacă până-n ziuă visurile trec
Dar rămân în suflet, – pentru ce să plec?…
– Du-te-n lumea largă, pentru totdeauna,
Trist şi singur du-te, du-te! zice luna.
Şi-ntrebai lumina sufletului meu:
– Dacă fără dânsa timpul trece greu,
Dacă lângă dânsa mi-i aşa de bine,
Spune-mi, suflet mândru, împăcat cu tine, –
Pentru ce, când toate lacrimile trec
Fără nici o urmă, – pentru ce să plec?…
Sufletu-mi răspunse: – Pe cărări pustii,
Du-te-n lumea largă. Şi să nu mai vii.
Şi-ntrebai atuncea inima-mi trudită:
– Cea dintâi, nebuno, căzuşi în ispită,
Singură-n tăcere, tu eşti vinovată
Că mă cert cu mine şi cu lumea toată.
Când stelele nopţii farmec nu mai au
Fără ochii dragii, – pentru ce să stau?…
Şi-mi răspunse-n şoaptă (o, inima mea!)
– Du-te-n lume singur. Eu rămân cu ea.
(Şoaptele nopţii)
Daca iubim cu adevarat, nu trebuie sa dam prea mare importanta faptelor acelora pe care ii iubim. Avem nevoie de ei, singurii care ne pot ajuta sa traim intr-o “atmosfera” de care nu ne putem lipsi.
De ce oamenii sunt ascunsi, de ce se tem de adevar, uneori pana si de ei insisi? De ce nu vor sa recunoasca ca si-ar dori sa poata iubi din toata fiinta lor fiindca doar asta ramane din aceasta desertaciune cu nume de viata?
Iubind, înveți să iubești.
© CCC
A iubi pe cineva înseamnă a-i respecta singurătatea și a te minuna de ea. De fapt, este o chestiune de a alege între a deveni unul și a rămâne unic. Între uniune (romantică, conjugală) și singularitate (în mod necesar solitară).
(Spiritul singurătății)
© CCC
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
(Curcubeu)
Toate zilele sunt nopti pana te vad, iar noptile stralucesc ca zilele cand te visez.
Iubirea cu adevărat omenească se poate baza doar pe respectul reciproc al demnităţii omeneşti, şi nu doar pe un capriciu al sentimentelor sau pe un capriciu al inimii.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.
(Curcubeu)
Iubirea care nu face ravagii nu este iubire.
© CCC
Totul sta in voia inimii pe care nici oamenii, nici cerul, nici chiar propriile noastre interese nu o pot schimba vreodata.
Ah! Oamenii nu stiu sa iubeasca!
(Cel mai fericit dintre cei trei)
© CCC
Nu ti-e drag cine-i frumos, ci-i frumos cine ti-e drag.
Când te-am văzut, m-am îndrăgostit, iar tu zâmbești pentru că știi.
(Falstaff)
© CCC
Come ti vidi
M’innamorai,
E tu sorridi
Perché lo sai.
Daca ai sti cat de mult te iubesc, cat de mult am nevoie de tine in viata mea, nu ai indrazni sa ma lasi nici macar pentru o clipa, ai sta mereu langa mine, cu inima ta in fata inimii mele, cu sufletul tau in fata sufletului meu.
(O mie si una de scrisori de dragoste catre Victor Hugo)
© CCC
De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme.
(Dezâmblânzirea)
A iubi si a fi cuminte ii e ingaduit abia unui zeu.
De la tine aștept toată puterea mea, toată virtutea mea, toată îndrăzneala mea, tot disprețul meu pentru moarte.
(Scrisoare către Pauline Casimir Perier)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.